Crestinismul este viata

Crestinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu sa aderam, ci viata, viata cea adevarata în comuniune cu izvorul vietii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o datorita pacatului originar. Prin întruparea, moartea, învierea si înaltarea Sa la cer Mântuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umana si ne-a eliberat de sub stapânirea pacatului si a mortii daruindu-ne viata vesnica a Împaratiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vietii vesnice în botezul nostru când "ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morti prin slava Tatalui asa sa umblam si noi întru înnoirea vietii"(Rom. 6, 4).

Biserica este Împaratia lui Dumnezeu pe pamânt iar slujbele reprezinta intrarea noastra în aceasta Împaratie, trairea si împartasirea concreta de viata cea noua în Hristos, de dreptatea, pacea si bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizeaza Împaratia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17).Cultul Bisericii ne poarta în lumea prezentei directe a lui Dumnezeu facându-ne partasi bucuriei învierii. Crestinismul este, pentru aceasta, o religie liturgica, o religie în care pe primul plan este cultul, trairea liturgica a vietii celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugatoare, slavitoare. Întelegem astfel de ce Biserica noastra se numeste ortodoxa: este Biserica ce aduce dreapta slavire (orthos – doxa) lui Dumnezeu si, ca urmare, are credinta dreapta fiind Biserica cea adevarata.

Sfânta Liturghie - unirea tuturor în Biserica si intrarea Bisericii în Împaratia lui Dumnezeu

Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie, slujba în care se realizeaza, prin excelenta, intrarea noastra în Împaratie, mai precis unirea tuturor în Biserica si intrarea Bisericii în Împaratia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o pregatire pentru Liturghie si îsi gasesc împlinirea în ea. Sfântul Dionisie Areopagitul numeste Sfânta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea încununeaza tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe si uneste cel mai deplin pe fiecare credincios si pe toti în Dumnezeul cel Unul si infinit în iubire desavârsind comuniunea cu Dumnezeu.

Taina mântuirii si Tainele Bisericii

Astazi vorbind despre Taina avem tendinta de a ne gândi numai la cele sapte Taine sau sacramente ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia, Maslul). Dar pâna în secolul al XIII-lea Biserica Ortodoxa nu a fixat precis numarul Tainelor, Parintii preferând sa se refere la Taina mântuirii în sens general si la aspectele acesteia, la Taina unica a Bisericii în care Dumnezeu Îsi împartaseste viata Sa dumnezeiasca omenirii, rascumparând omul din pacat si din moarte si revarsând asupra omului slava nemuririi. Aceasta Taina se concretizeaza în lucrarile specifice ale Bisericii în care Hristos însusi se ofera si se împartaseste printr-un ritual de sfintire savârsit de slujitorii bisericesti în si prin puterea Duhului Sfânt.

Sfânta Liturghie este Taina Tainelor

Punctul culminant al acestor lucrari este Sfânta Liturghie, Taina Tainelor, Taina actualizarii lucrarii mântuitoare a lui Hristos si a unirii depline cu El, Taina împlinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos si a intrarii ei în Împaratia lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie Duhul Sfânt introduce realitatea eshatologica a Împaratiei în istorie schimbând istoricitatea liniara în prezenta. Trecutul si viitorul sunt astfel unite într-o realitate unica si indivizibila realizându-se o sinteza a istoricului si eshatologicului.

Sfânta Liturghie - Taina lui Hristos

Sfânta Liturghie este o anamneza, o pomenire a faptelor mântuitoare ale lui Dumnezeu începând de la creatie si, în primul rând, a lucrarii mântuitoare a lui Hristos. Dar aceasta pomenire nu este o simpla comemorare ci o actualizare a evenimentelor. În Liturghie are loc o epifanie si dezvaluire crescânda a prezentei lui Hristos Cel Întrupat, Rastignit, Înviat si Înaltat dar si ca Cel va sa vina. Liturghia este "Evanghelia mereu actualizata".

Sfânta Liturghie - Taina Bisericii

În Liturghie Hristos e prezent în mijlocul Bisericii Sale, a adunarii credinciosilor. Nu îl întâlnim ca insi singuratici ci ca madulare ale trupului Sau adunate laolalta sporind neîncetat comuniunea cu El si între noi printr-un urcus spiritual continuu al nostru spre trepte tot mai înalte de comuniune duhovniceasca cu Hristos si, în Hristos, cu Sfânta Treime. În Liturghie Biserica primeste darul unitatii "de sus", în Hristos, împlinindu-se ca Trup al lui Hristos. Fiecare comunitate locala realizeaza astfel si reveleaza Biserica întreaga, evenimentul noului mod de viata care constituie mântuirea, participarea omului la viata vesnica. În acelasi timp Liturghia este slujita în comuniune cu întreaga Biserica universala si în numele întregii Biserici pomenindu-se atât cei aflati departe cât si cei adormiti ca madulare ale aceluiasi Trup al lui Hristos, realizându-se astfel o unitate în timp si spatiu.