Iertarea în Biserică
Cât de răbdători se cade să
fim fată de neajunsurile zilnice ale Bisericii Ortodoxe istorice? Cât de iertători
se cade să fim fată de ceilalti crestini din Biserica Ortodoxă? Cât de răbdători
fată de slăbiciunile episcopilor si preotilor nostri Ortodocsi? Când vine
vremea să ne luăm lumea-n cap si să pornim a întemeia 'biserici', asa cum au
făcut-o în repetate rânduri Protestantii, multi Romano-Catolici americani,
sfidând tot mai mult Sfânta Traditie? De câte ori se cuvine să iertăm
Biserica pentru neglijentele ei înainte de a face precum unele grupuri izolate
de 'Ortodocsi' care s-au autoexclus din comuniunea cu Biserica Ortodoxă în
numele 'puritătii'? Când o să ajungem să 'excomunicăm' Biserica Ortodoxă
în loc ne supunem noi însine autoritătii sale istorice si apostolice si
Sfintei Traditii, chiar atunci când conducătorii ei sunt departe de
perfectiune? Cât să mai asteptăm până să plecăm, să ne răzvrătim, să
pricinuim dezbinare, ori să încercăm să manipulăm sau să ne amenintăm
liderii apostolici? Sau, asa cum Petru, cel căruia i s-a dat autoritate
apostolică cerească, a spus: "Doamne,
de câte ori va gresi fratele meu fată de mine si eu îl voi ierta? Oare până
de sapte ori? Iisus i-a zis: Nu-ti spun ca până de sapte ori, ci până de
saptezeci de ori câte sapte." (Matei
18. 21-22)
Iertarea între credinciosi în Biserica Ortodoxă nu trebuie lăsată la
voia întâmplării. Si nici nu trebuie redusă la o chestiune de contabilitate.
Hristos ne-a învătat să ne rugăm:
"Iartă-ne gresalele noastre precum si noi iertăm gresalele altora".
Iisus a dat ierarhiei Bisericii autoritate specială să lege în Ceruri, să
disciplineze pe credinciosi si să ofere iertarea divină pentru păcate pe pământ.
Tot El a învătat despre iertarea în Biserică. În spiritul învătăturii
primite de Petru de la Hristos Biserica Ortodoxă îl primeste, întelepciunea
Ei, pe păcătosul care s-a căit. Si în duhul îndelungii răbdări, noi, în
Biserica Ortodoxă istorică îi iertăm pe liderii nostri, preoti sau episcopi,
în căderile lor omenesti. Doar astfel urmăm exemplul lui Hristos, care l-a
iertat pe Petru când acesta a făcut lucrarea satanei, "cugetând
pe cele ale oamenilor, nu pe cele ale lui Dumnezeu" (Matei 16.23)
Caracterul iertător al Bisericii se regăseste
în rugăciunile Sale. După Spovedanie, în Biserica Ortodoxă păcătosul
penitent aude aceste cuvinte rostite călduros de către preotul său:
"Copilul
meu duhovnicesc, care mi te-ai spovedit, eu, smeritul si păcătosul, nu am
putere pe pământ să iert păcatele, ci numai Dumnezeu; dar prin acel cuvânt
dumnezeiesc rostit după Înviere de Domnul nostru Iisus Hristos: "Câte păcate
veti ierta vor fi iertate si câte păcate veti tine, tinute vor fi", si
noi avem îndrăznire să zicem: Fie ca tot ce mi-ai spus sau, din ignorantă
ori uitare, ai lăsat pe dinafară, orice ar fi aceea, sa-ti ierte Domnul în
această lume si în cea care vine."
Vedem în aceste cuvinte însăsi mila vesnică a lui Hristos ajunsă tainic
până la noi prin Biserica Ortodoxă apostolică si istorică. În răspunsul
preotului dat păcătosului care s-a căit vedem supunerea Bisericii istorice
fată de învătătura dată de Hristos lui Petru, prin care i-a dat autoritate,
dar si milă, să judece multimea, iertând de saptezeci de ori câte sapte.