O parabolă
Probabil că mai putem arăta
cum se poate ca ceva să fie divin pentru unii si diabolic pentru altii si
astfel: să ne imaginăm un superb
concert simfonic în care se cântă Concertele Branderburgice ale lui Bach. În
public se află două grupuri diferite de ascultători. Primul este format din
oameni care, din copilărie au ascultat, au studiat, au iubit si îndrăgit muzica clasică, în special muzica barocă a
lui Bach si Handel. Acesti oameni au muncit din greu tot anul ca să
economisească niste bani să poată să-si cumpere bilete la concert. Sunt îmbrăcati
în tinuta specială pentru această ocazie. Savurează fiecare moment din acest
concert. Câtiva poate au adus cu ei partiturile ca să poată urmări mai bine
interpretarea. La acelasi concert se află însă si un alt grup de spectatori,
diferit de primul - probabil că acestia din urmă sunt chiar produsul
sistemului nostru de educatie falimentar - poate niste elevi adusi la concert de
un profesor de bună credintă, dornic să le ofere sansa experimentării
‘diversitătii culturale’ din orasul lor. Acestora însă nu le place muzica
clasică si ar vrea mai degrabă să fie la un concert rock.
Amândouă grupurile ascultă aceeasi superbă
muzică, executată cu măiestrie de solisti. Amândouă sunt în acelasi loc.
Amândouă au ocazia să se bucure de roada de o viată a unor muzicieni atât
de talentati.
Un grup si-a cultivat întelegerea, dragostea
si aprecierea pentru muzică - experienta concertului este ‘divină’ datorită
obisnuintei lor liber alese de a-si forma gusturile în această directie.
Ceilalti au ales să trăiască într-o sălbăticie estetică, iar acum
simturile li s-au tocit iremediabil - pentru ei este o experientă ‘diabolică’.
Obiceiurile lor de o viată i-au schimbat dramatic, devenind cu totul altfel decât
dacă ar fi ales să-si cultive gusturile si obiceiurile. Pentru a fi pe plac
celui de-al doilea grup, dirijorul ar trebui să renunte la muzicienii săi, să
închirieze probabil o formatie de rock-and-roll, să aducă generatoare de fum,
lumini, si efecte speciale.
Dar dacă dirijorul nu vrea să facă nimic din toate acestea
- dacă ar avea standarde artistice si/sau estetice dorind să le rămână
credincios si să-i cultive pe acei spectatori care si-dedicat ani de viată
pregătirii pentru a aprecia deplin acest moment - nu i-ar rămâne decât să
continue programul început. Si la nevoie chiar să-i dea afară pe cei care,
plictisindu-se, amenintă să transforme concertul într-o debandadă. Îmi pare
că aceasta este natura judecătii descrise în Matei
25.31-46.