Pomenirea celor nenăscuti

          După calendarul său, Biserica Ortodoxă pomeneste în trei rânduri trei persoane de seamă în pântecele maicii lor. Aceasta se întâmplă la praznicul Bunei-Vestiri[1], la praznicul Zămislirii Născătoarei de Dumnezeu (Maria) de către Sfânta Ana[2] si la praznicul zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul de către Sfânta Elisabeta[3].

          La praznicul Bunei-Vestiri, în imnul ce se cântă cu acest prilej nu se spune că Fecioara Maria, Theotokos (în greceste: Născătoare de Dumnezeu) a purtat în pântece un ghem de 'tesut' oarecare! Asa cum nu aflăm că fetusul din pântecul ei va deveni într-o zi Hristos. Ci Biserica îl sărbătoreste pe Hristos, ca pe Însusi Hristosul, încă de la zămislire.

          "Azi este începutul mântuirii noastre, revelatia vesnicei taine! Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei când Gavril binevesteste sosirea harului…

          O, minunati-vă! Dumnezeu S-a pogorât printre oameni; El care este de necuprins este cuprins în pântec; Cel Dincolo de Timp intră în Timp…"[4]

          Hristos este privit ca "Dumnezeu…printre oameni" chiar când a fost un fetus. Avortarea Lui ar fi fost un fapt de decizie la fel cum a fost răstignirea Lui[5].

          Sfânta Traditie învată că structura morală a universului însusi este împotriva crimei. Această rânduială naturală a lucrurilor - această Lege Naturală - este reflectată în Scriptură: "Oare femeia uită pe pruncul ei si de rodul pântecelui ei n-are milă?" (Isaia 49:15). "Femeile întelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor." (Pilde 14.1). Potrivit Sfintei Traditii avortul criminal este o practică cât se poate de nenaturală. Este o alegere care inversează si chiar încearcă să tăgăduiască atât instinctul matern de protejare a copilului ei cât si realitatea genetică si spirituală a ceea ce este viata umană fetală. Este cea din urmă "dărâmare cu mâna noastră" a însesi casei noastre.

          Cu ajutorul stiintei moderne studiul dezvoltării undelor cerebrale si al dezvoltării fetale prin fetoscopie, fetologie si genetică, putem sti acum că un prunc în faza de dezvoltare are toată zestrea cromozomială, genetică si biologică a celorlalte fiinte umane. Astfel, deopotrivă stiinta si etica crestină, confirmă valoarea vietii umane nenăscute. Astăzi numai 'teologia' politică, nu stiinta mai dezbate încă ceea ce este un prunc nenăscut.