Cap. 2   ‘RĂZBOIUL’ CULTURAL

 

Tara noastră se află într-o stare de război ideologic.

          Acest ‘război' se dă între cei care sfidează istoria, religia si societatea civilizatiei crestine si cei care continuă să pretuiască mostenirea noastră culturală si religioasă. Este un ‘război’ între cei care au preluat si dezvoltat impulsul pluralist Protestant până la ultimele sale consecinte, si acei Romano-Catolici, Ortodocsi si Protestanti care se străduie să găsesescă si să dea vietii o anumită directie morală, să descopere  si să se bucure de frumusetea si taina acestei lumi desacralizate, materialiste si imorale.[1]

          Din paginile ziarelor până la curtile judecătoresti, din lumea artelor până în lumea stiintelor umaniste, adeptii convingerilor politice si sociale atee si rationaliste sunt în conflict cu crestinii si evreii sau cu oricine împărtăseste vreo altă credintă religioasă.[2]

          Cei care caută să distrugă traditiile mostenirii noastre iudeo-crestine au politizat lumea din jur pentru a-si atinge scopurile. Printr-o grămadă de programe de inginerie socială au viciat în mod radical felul în care societatea se raportează la sensul vietii, la adevăr, la moralitate, la religie.

          Politica a înlocuit adevărul religios la toate nivelele societătii ca sursă principală de moralitate.[3]

          Functionari guvernamentali, birocrati si juristi aduc acum în discutie chestiuni care cândva priveau religia si constiinta individuală. Această ‘moralitate’ politică materialistă este pe cât de profund secularizată, pe atât de relativistă.[4]

Câteva exemple concrete pot ilustra consecintele, greu de estimat în viitor (pentru a nu le numi catastrofale), ale abandonării credintei religioase traditionale în favoarea unor politici seculare relativiste si a ingineriei sociale, ca singure surse de moralitate în viata publică din zilele noastre.[5]

Continuare
Cuprins

[1] Richard John Neuhaus încearcă să explice războiul cultural - sau măcar rădăcinile sale -  astfel: "Când mostenitorii si-au pierdut credinta în traditia pe care au primit-o drept mostenire, acea traditie trebuie ridiculizată, pentru ca să nu se spună că a fost trădată…O nouă elită a apărut…este 'elita intelectuală'…formată din oameni care se cred educati si 'iluminati'…Noua clasă socială favorizează tot mai mult interventia guvernamentală în toate domeniile sferei sociale." - ibid. pp. 237-250.

[2] Descriind competitia - adesea inegală - între cei care împărtăsesc credinte religioase traditionale si cei care au convingeri seculare din mediul universitar, Page Smith, Rector al Universitătii californiene din Santa Cruz, scrie: "Excluse [sunt] preocupările umane antice si clasice precum dragostea, credinta, nădejdea, curajul, însufletirea, milostenia, spiritualitatea, religia, fidelitatea - adică tot ceea ce ar putea să dea curaj tinerilor." - Ucigând spiritul: Învătământul superior în America (New York, 1990), p. 20.

[3] Rădăcinile eroziunii transcendentului în favoarea a tot ce este politico-'stiintific' au fost descrise astfel: "Darwinismul a prevăzut că evolutia spre forme superioare de om si societate prin selectia naturală si supravietuirea celor puternici este inevitabilă din punct de vedere 'stiintific'. Marxismul, în politică, avea să prevadă acelasi lucru pentru istoria omenirii…" Page Smith Ucigând spiritul, p. 35.

[4] A fost descrisă ca: "Dreptul individului de a crede tot ceea ce doreste atâta timp cât acceptă doctrina, care este însusi acest drept, considerat dogmă [politică] supremă  a 'credintei comune' " Thomas Hopko - În toată deplinătatea lui Dumnezeu (Crestwood, NY, 1982), p. 153.

[5] Subiectul secularizării si politizării vietii si culturii americane a fost abordat, între altele, în: Neuhaus - Piata publică asa cum este ea (Eerdmans); Smith - Ucigând spiritul (Viking - Penguin), Isaac - Utopicii care constrâng (Regnary Gateway), Schaeffer -  Şi atunci, cum trăim? (Crossway Books) si multe altele. Câteva publicatii de tinută s-au ocupat si ele de fenomenul secularizării vietii din America, între ele Commentary, The Human Life Review si First Things. O gamă largă de scriitori de orientări diferite au consemnat secularizarea Americii si politizarea vietii americane. Printre ei se numără scriitori evrei precum Norman Podhoretz, Irving Kristol si Jon Levenson, Romano-Catolici precum Michael Novak si Peter Kreeft, Protestanti precum Dr. Francis Schaeffer si Martin Marty si agnostici ca Alan Bloom. Aceste fenomene au fost explorate atât de scriitori de stânga precum Germaine Greer (Sex si destin, Harper) cât si de dreapta, ca Robert Nisbet (Istoria ideii de progres, Basic Books).