Concluzie

          Comunistii si-au manifestat respectul fată de Biserica Ortodoxă prin a pune la zid si împusca pe unii din credinciosii ei mai zelosi. Oricât de nedorit poate să pară un astfel de ‘compliment’, el atrage atentia lumii asupra faptului că o anume credintă religioasă contează suficient pentru a ucide si întemnita. În America, în cultura noastră pluralistă în care toată religia a fost redusă la nivelul unui scandal interdenominational sau al unei religiozităti ‘interiorizate’, o formă de executie cu mult mai perfidă se petrece zi de zi împotriva credinciosilor Ortodocsi. Religia a ajuns să nu mai însemne nimic. Mesajul intelectualitătii americane este nu atât ‘nu te vom împusca pentru credinta ta’, ci mai degrabă ‘credinta ta nu contează. Nu există adevăr. Totul se reduce la nivelul de opinie personală. Poti să-I slujesti lui Hristos sau lui Buddha, sau să nu slujesti nimănui, atâta timp cât slujesti Cezarului!'

            Cred că scularismul pluralist, prin efectele sale încă nedeslusite, este o otravă mai periculoasă decât persecutia directă. În tara noastră Biserica Ortodoxă nu este atât de mult persecutată cât este de sedusă de egoistul ‘vis american’. Crestinii Ortodocsii trebuie să apere cu curaj problemele de ordin religios, sacramental, moral si etnic. Noi, asemenea martirilor Bisericii, trebuie să vrem să fim credinciosi mostenirii noastre bogate. Noi, dintre toti oamenii, trebuie să apărăm sacrul. Asta nu înseamnă că există o ‘platformă politică Ortodoxă’, sau că Biserica Ortodoxă trebuie să lanseze inovative programe social-‘politice’ pentru a vindeca ravagiile lăsate de păcat în societate. Departe de aceasta! Îmi pare că în cultura noastră Biserica Ortodoxă trebuie să fie credincioasă fată de sine, fată de dragostea pentru care au murit martirii ei, credincioasă fată de Hristos, asa cum au fost strămosii nostri care au rezistat persecutiilor turcesti si martiriului comunist.

          În timp ce totul e schimbător în cultura noastră, Biserica Ortodoxă trebuie să aibe curajul să fie neschimbătoare. Departe de a se ‘moderniza’ si de a se face mai ‘relevantă’, Biserica trebuie să aibe curajul să apere binele si, în ochii lumii, să fie ‘irelevantă’. Iar dacă e nevoie, cred că Biserica ar trebui să fie neclintită precum Sf. Ioan Botezătorul în apărarea celor vesnice, ea fiind cea care aminteste lumii de diferenta dintre bine si rău. Aceasta poate să ducă la persecutia activă a credinciosilor Ortodocsi de către statul nostru expansionist, agresiv secularizant. Fărădelegea americană, sprijinită de stat – de exemplu provocarea Bisericii de către miscările feministe si homosexuale – se ciocneste cu Biserica. De la sistemul de învătământ până la politica socială fată de avorturi, trecând prin testele prenatale făcute pe prunci ‘imperfecti’, educatia sexuală, drepturile ‘homosexualilor’ si ale ‘feministelor’, Biserica este în continuare provocată.

          Asa cum prăbusirea URSS a arătat că secularismul de tip comunist nu poate birui la nesfârsit, la fel si în America, nădăjduiesc să se isprăvească o dată cu fărădelegea. Si aceasta pentru că secularismul trebuie să se prăbusească totdeauna fiindcă viziunea sa nu prezintă realitatea asa cum este ea. Îi goleste pe oameni de orice fel de spiritualitate. Si asa se întâmplă deja, căci multi Protestanti, Romano- Catolici modernizati si chiar si unii secularisti vor fi în curând provocati să reconsidere adevărurile duhovnicesti pentru care au luptat strămosii lor, adevăruri mai presus de orice negociere, de orice dezbatere, de orice vot sau orice discutie cu caracter general sau ‘democratic’. Dacă vine vremea aceea, Biserica Ortodoxă trebuie să fie gata să renască din cenusa secularistă, asa cum a dovedit că poate s-o facă atât de remarcabil în fosta URSS, asa cum a făcut-o atunci când jugul turcesc din Grecia a fost înlăturat.

          În timp ce lumea seculară stă să se prăbusească si caută speranta în altă parte, Biserica Ortodoxă trebuie să se distingă nu printr-un caracter ‘modern’, prin ‘ecumenism’ sau ‘corectitudine din punct de vedere politic', ci prin statornicie, puritate si duhovnicie. Biserica Ortodoxă este aceea care s-a tinut neschimbată când totul în jur s-a prăbusit, s-a schimbat sau a fost dat la o parte. Biserica Ortodoxă trebuie să fie singurul lucru adevărat, comoara nepretuită si nepângărită. Trebuie să-si apere cu credintă chemarea sacramentală si evanghelică. Pentru a împlini aceasta însă trebuie să fim gata să plătim orice pret, chiar să fim batjocoriti, persecutati, dati la o parte, pentru că noi apărăm dragostea, frumusetea si mila într-un veac hâd si fără iubire.

          Noi, crestinii Ortodocsi trebuie să-i apărăm pe copiii nostri de influentele secularizante ale vremii noastre încercând să devenim exemple vii de evlavie Ortodoxă si de smerenie. Noi, Ortodocsii puteam să păstrăm mostenirea unică pe care o avem mergând regulat la Spovedanie si întelegând că, dacă atitudinile congregationaliste ale ‘consiliilor parohiale’ arogante, politizate si secularizate pot functiona într-o Biserică Protestantă, aceasta nu este si calea Ortodoxiei!  Credinciosii Ortodocsi trebuie să se nevoiască să fie credinciosi crezului lor, să nu pregetăm nici o clipă să ne cheltuim banii si timpul pentru a sprijini, cât putem, răspândirea monahismului în America. Avem nevoie neapărată de torte de lumină în acest ev întunecat. Trebuie să educăm copiii – mai ales prin exemplul nostru sacramental de dragoste, de credintă, să reziste măcelului secular-Protestant si noului ev de întuneric ce îmi pare că ne-a cucerit.

          Acei secularisti derutati, acei Protestanti, Romano-Catolici si altii care caută ceva transcendent, sacru si peren într-o lume confuză si desacralizată trebuie invitati la Biserică de veacuri - una, sfântă, sobornicească si apostolească. 'Unitatea ecumenică' adevărată si de durată se va produce când toti crestinii se întorc acasă.

           Îmi pare că 'programul' Bisericii Ortodoxe este acela de a fi Ortodox! Dacă acesta este împlinit, restul vine de la sine. Îmi pare că adevărata unitate a Bisericii Ortodoxe Americane poate fi găsită doar în unitatea unei cauze evanghelice comune, nu în scheme grandioase sau în semnări de documente. Adevărata unitate va veni din legătura comună ce-i uneste pe oameni atunci când acestia împărtăsesc o sarcină importantă: aceea de a face din biserica noastră imigrantă o biserică misionară, sarcina de a evangheliza America, pentru prima oară în istoria ei, cu  crestinismul Ortodox autentic.

Cuprins