O chemare
cãtre toti Ortodocsii
Chemarea cãtre cei din Biserica Ortodoxã, nãscuti în Bisericã,
crescuti în ea, sau pur si simplu noi convertiti, este, mi se pare, una si
aceeasi. În nici un caz nu urmãreste inventarea unei Biserici Americane
‘noi’, ‘mai bune’ si astfel transformarea într-o denominatie Protestantã
ce cautã disperat sã fie ‘relevantã’. Nici nu urmãreste ‘aducerea la
zi’ a credintei sau ‘simplificarea’ ei, fãcând-o sã parã cât mai
‘atractivã’ asa cum Romano-Catolicii din Apus au fãcut, din nefericire, când
si-au vulgarizat liturghiile, muzica si practicile religioase, încât au ajuns
de nerecunoscut, strãine de orice bun gust. Si cu sigurantã nu doreste sã înfiinteze
comitete de tehnocrati laici – asa-numitele grupuri mixte de preoti si mireni
- care sã ‘reorganizeze’ Biserica, s-o facã mai ‘eficientã’ sau, ceea
ce e mai rãu, sã ‘democratizeze’ si sã ‘feminizeze’ Biserica Ortodoxã
si sã-i aducã pe capii sãi apostolici în starea sã dea ‘socotealã’
mofturilor unor ‘teologi’ activi în politicã ori Ortodocsilor mireni
ignoranti, nominali din America, dintre aceia care cunosc foarte putin traditia
Ortodoxã.
Mi se pare cã ultimul lucru de care are nevoie Biserica Ortodoxã este o
dozã de ‘eficientã’ Protestantizatã sau de tehnici manageriale de tip
Wall Street care sã-i distrugã si mai mult autoritatea apostolicã. Biserica
Ortodoxã nu este si nu trebuie sã devinã ‘corectã din punct de vedere
politic’ si cu atât mai putin nu trebuie sã-si propunã sã fie o
‘democratie’. Menirea ei nu este de a fi ‘eficientã’, ‘sensibilã la
idea de diversitate’ sau la ‘chestiunea feministã’, ci sã rãmânã de
neclintit. Biserica Ortodoxã trebuie sã reziste celor care râvnesc la putere
politicã, precum grupurile de interes social (feministele si altele) care fac
mare vâlvã în zilele noastre încercând sã cucereascã fiecare institutie
si sã o recreeze dupã imaginea lor.
Biserica Ortodoxã a fost, este si va fi guvernatã de o ierarhie
apostolicã ale cãrei rotite macinã foarte greu si în care schimbarea este
anevoios de înfãptuit. Rânduiala Bisericii nu este una omeneascã. În
vocabularul duhovnicesc Ortodox nu încape loc pentru inovatie, pentru schimbare
de dragul schimbãrii.
Cred cã adevãrata chemare adresatã crestinilor Ortodocsi si prin
generalizare întregii Bisericii, începe cu singura schimbare ce conteazã –
schimbarea anevoioasã, lentã a inimilor, a mintilor, a sufletelor, a
practicilor noastre de zi cu zi. Adevãrata chemare adresatã Ortodocsilor care
doresc sã gãseascã în Biserica Modernã viatã duhovniceascã autenticã nu
presupune reorganizarea Bisericii sau modernizarea ei, ci mai degrabã o întoarcere
la învãtãmintele patristice de bazã ale nepretuitei noastre Sfinte Traditii
sacramentale si la apãrarea unei Ortodoxii adevãrate, ascetic-monastice împotriva
impulsurilor pluraliste, politice, materialiste si secularizante din vremea
noastrã.