Sa
smulgi înfrângerea din coltii victoriei
Asa cum o demonstrează din plin anarhia morală a vremurilor noastre, o
cultură nu se poate dezvolta pe fondul unei inertii morale. Oamenii trebuie să
creadă în ceva transcendent pentru a forma o societate viabilă si umană. Si
totusi această credintă nu este de ajuns. Oamenii nu trebuie doar să creadă,
ci să si făptuiască. Este nevoie de un fundament mai solid ca simplul
individualism, ca triumfalismul American sau dorinta de a prospera, pentru ca
indivizii izolati să formeze o natiune. Credinta într-o credintă anume, sau
în America nu ajunge. Doar o credintă profundă, care să schimbe o viată de
om poate duce la o schimbare de comportament si chiar la lepădarea de sine.
Trebuie început prin căintă. Istoria a dovedit că Adam Smith, Hobbes si
Locke s-au înselat. Când se pune problema edificării unei societăti,
interesul personal nu este o alternativă la virtutea moral-religioasă. Ca
fundament al transformărilor indivizilor într-o societate, egoismul s-a
dovedit a fi un esec răsunător. E nevoie de altceva, dincolo de egoism. ‘Omul
nu se hrăneste numai cu pâine !’
Crezul omului, oricare ar fi el, este întotdeauna
religios prin natura sa, pentru că, în cele din urmă, ne ghidăm vietile
printr-o formă sau alta de credintă. Acest crez poate fi pseudo-religia
nationalismului religios de felul celei împărtăsite de dreapta politică
Americană, sau devotamentul zelos fată de politică, programe sociale si
idolatrizarea puterii de stat asa cum se regăseste în stânga politică. Ori
poate crestinismul Ortodox istoric. Dar în absenta credintei într-o religie
adevărată, însăsi soarta democratiei – atât de adulată de conservatori
– îmi pare că e în pericol.
Probabil că Fisher Ames a întrevăzut America
modernă secularizată când I-a scris lui Thomas Dwight în secolul XVIII:“ Tara
noastră este prea mare pentru o uniune, prea meschină pentru patriotism, prea
democratică pentru libertate”
Când vedem multimile de bătrâni abandonati,
copii care tânjesc după dragoste în centrele
de ocrotire a minorilor, resturile
de feti avortati ce umplu containerele de spitale si clinici ginecologice, căutarea
amorală a sănătătii, bogătiei si fericirii pare să ofere o imagine jalnică
a societătii, chiar dacă această imagine se numeste ‘visul american’.