Noua dogmă

Convingerea mea este că rădăcina problemelor morale ale Americii moderne se află tocmai în faptul că noi căutăm solutii politice, psihologice, sociale sau stiintifice la probleme care de fapt sunt moral-religioase.  Ratiunile acestei situatii s-ar găsi în amestecul haotic de Protestantism evanghelic dez-istorificat, de iluminism secularizat si de Romano-Catolicism americanizat si, de asemenea, secularizat.  Acestea au devenit religia noastră civilă.  E o religie care îsi are rădăcinile istorice într-un amalgam de sentimentalism utopic, crestinism corupt si rationalism occidental.  Fundamentul ei filosofic este umanismul epocii luminilor, sentimentalismul miscării romantice, teologia trunchiată a Reformei si materialismul asa-numitului “vis american”.

          Membrii fiecăreia din fractiunile acestea  (umanistii din Iluminism, Protestantii evanghelici si Romano-Catolicii secularizati) cred că sunt adversari ideologici.  În realitate însă, fiecare reprezintă câte o fată a aceleiasi monede:  un hibrid compus din fragment de credintă crestină veche si idei ultramoderne, anti-traditionale, materialiste si adesea utopice.

          Religia civilă de tip Protestant iluminist din America se bazează pe o credintă într-o dogmă a unei schimbări instantanee, fără efort, a unei transformări magice.  Pentru Protestantii fundamentalisti asta se cheamă a fi “născut din nou”.  Dar descendentii moderni ai umanistilor iluministi si Romano-Catolicii secularizati cred si ei într-o versiune seculară de “transformare”.

          Lumea seculară, stiintifică are si ea variante ale experientei “nasterii din nou”. Transformarea de tip secular presupune respectarea virtutii civice, a căii corecte din punct de vedere politic spre “harul” secular.  Pentru cei mai zelosi secularisti transformarea nu presupune credinta în Hristos, asa cum ar spune Protestantii fundamentalisti, ci într-una din zecile de mii de culte idealiste, politice si civile care au devenit în asa măsură o parte din constiinta publică americană de azi, încât episcopii secularizati Romano-Catolici din America încearcă acum să le reducă influenta.[1]  Studiul mediului, lumea a treia, campania anto-nucleară, miscarea feministă, drepturile homosexualilor, individualismul, democratismul, multi-culturalismul, proiectul pentru o nouă ordine mondială, miscarea pacifistă, africo-americanismul, societatea de consum, problema avorturilor, senzualismul, toate “credintele” de acest fel si multe altele încă si-au aflat aderenti “religiosi” zelosi. 

       Câtiva dintre ei pleacă în lume să sustină cauza lui Iisus, altii să sustină cauza balenelor, multiculturalismul, să pledeze pentru cei fără locuinte, pentru programe guvernamentale mai largi, pentru afro-americani, să protejeze păsările migratoare sau să readucă rugăciunea în scoli.      

          Trăim într-o cultură intens “religioasă”, fracturată si tribalizată.  În acest mediu până si secularistii sunt activi religiosi în pledoaria lor pentru nenumărate cauze personale si public-moraliste.  În tot acest timp credinta asa-zis religioasă pare să fie mai zeloasă în eforturile ei de a fi relevantă politic decât în căutările ei de a atinge sfintenia.

Continuare
Cuprins