Pentru egoisti, din partea egoistilor, despre egoisti

          Cu religia crestină redusă la nivelul răfuielilor sectare, o mentalitate hedonistă, secular-revolutionară domină cultura americană, în ciuda religiozitătii noastre superficiale, ne-sacrificiale, în ciuda filantropiei noastre sentimentale. Americanilor le place să spună că sunt 'buni' si 'generosi' la inimă. Realitatea vietii americane pune sub semnul întrebării sensul pe care aceste cuvinte îl mai au în ziua de azi. La urma urmei, cuvântul 'bun' însemna cândva un anumit standard de purtare virtuoasă, nu doar părerea despre sine a cuiva.

          Uneori mentalitatea secular-revolutionară americană a fost deghizată în chip de religie autentică, chiar 'fundamentalistă', de către Protestantii după Evanghelie, în trecutul recent ca si în ziua de azi. Dar dacă judecăm după comportament, adevărata ideologie a Americii - de tipul 'nasterii din nou' - a devenit asemănătoare cu cea a miscării Iluminist-Romantice: o viziune a noii aristocratii, a succesului materialist si nu a autoritătii apostolice; a înaltei păreri de sine si satisfactiei personale, nicidecum a sfinteniei. Această viziune pseudo-religioasă a ajuns să domine învătământul si educatia, stiintele umaniste, religia, guvernul si politica. Ni se spune că ratiunea si doze mari de religie experimentală, netraditională, individualistă vor atrage după sine 'binele' în America, fără să mai fie nevoie de nici un conducător al vechii ordini morale. Emerson, marele preot al individualismului american, a exprimat acest sentiment astfel:

          "Nimic nu este sfânt în afara integritătii mintii tale…cea mai mare revelatie este că Dumnezeu sălăsluieste în fiecare om."[1]