Cap. 13  BISERICA ISTORICĂ

          Marele cărturar Ortodox, răposatul George Florovski, fost Profesor de Istorie a Bisericii Răsăritene la Universitatea Harvard, scria:

          “Biserica este opera lui Hristos pe pământ, este chipul Său, este prezenta Sa binecuvântată în lume…

          În afara Bisericii nu există mântuire. Toată forta si tot întelesul acestui aforism stau în tautologia lui. În afara Bisericii nu există mântuire pentru că mântuirea este Biserica. Mântuirea este revelatia căii arătată fiecăruia atunci când crede în numele lui Hristos. Această revelatie poate fi găsită doar în Biserică…

          Universul Bisericii este cel al unitătii. Desigur, această unitate nu este una exterioară, ci una interioară, intimă, organică. Este unitatea trupului viu, unitatea organismului. Biserica este unitară pentru că însăsi fiinta sa constă în reunirea omenirii despărtite si divizate…În Biserică umanitatea trece într-un alt plan, începe un alt fel de existentă. O viată nouă devine posibilă, o viată adevărată, întreagă si desăvârsită, o viată universală, ‘în unitatea Duhului, în pace’. O nouă existentă începe, un nou principiu de viată, ‘precum Tu, Tată, esti în Mine, si Eu în Tine, la fel si ei să fie în Noi…ca ei să fie una precum Noi suntem una.’"[i]

Potrivit scrierilor Părintilor, confuzia care ne înconjoară nu este ceea ce a dorit Dumnezeu pentru Biserica Sa.[2] Biserica istorică nu ar fi trebuit să fie afectată de relativism.[3] Cultura însăsi nu ar fi trebuit să fie pervertită de către un fals crestinism si de secularizarea care i-a urmat pentru că Biserica istorică este încă prezentă pe pământ. Comunitatea purtătoare de Hristos, fată de care portile iadului nu au putere, a supravietuit până în această zi.

          Părinte al Bisericii si martir totodată, Sfântul Ignatiu de Antiohia scria, în anul 110, că Biserica se cuvine să fie un loc al ordinii, unitătii si autoritătii apostolice:

          “Luati aminte să împliniti toate lucrurile în pace cu Dumnezeu, cu episcopul care Îi tine locul, cu preotii în locul consiliului apostolic, cu diaconii, atât de dragi mie, cărora li s-a dat să-L slujească pe Hristos, Cel Care a fost cu Tatăl de la începuturi si în cele din urma S-a întrupat. Nu vă lăsati amăgiti de alte doctrine sau mituri din vechime fără noimă.”[4 ]

          Sfântul Ignatiu de Antiohia a fost episcop în acel oras, i-a urmat Sf. Evodius care a fost hirotonisit de Sf. Petru. Sfântul Ignatiu a scris câteva epistole către bisericile din Asia, toate confirmând autoritatea si succesiunea apostolică drept fundament al Sfintei Biserici Sobornicesti si Apostolesti. Aceste epistole remarcabile, scrise de Sf. Ignatiu pe drumul său către martiriu în arenă, apără ordinea si disciplina indispensabile în practica crestinismului autentic. Sf. Ignatiu a fost ucis în Roma, nu înainte ca epistolele sale să fie distribuite celor sapte biserici.[5]

          Multe denominatii îsi revendică numele de biserici. Dar dacă notiunea de ‘Biserică’ a ajuns să însemne orice, suntem îndreptătiti să ne întrebăm ce se întelege totusi prin ‘Biserică’. Este ‘Biserica’ doar multimea celor care se consideră crestini?[6] Sau are acest cuvânt –‘Biserica’ un sens istoric la fel cum cuvinte ca ‘Franta’ sau ‘Marea Britanie’ indică locuri reale, nu doar o idee sau un sentiment de a fi francez sau britanic în spirit?

          Binecunoscutul autor si preot Ortodox, Anthony M. Coniaris, scria:

          “Ce vrem să spunem atunci când folosim cuvântul ‘biserică’? Priviti la imensa varietate de grupuri care se numesc biserici. La urma urmei, s-a ajuns ca fiecare să poată să întemeieze [acum] o biserică…Dar sunt ele cu adevărat biserici? Au fost ele întemeiate de Iisus si de către Apostoli? Ce fel de legătură istorică au ele cu Apostolii?…Noi, crestinii Ortodocsi întelegem prin Biserică Trupul prin care Iisus este prezent în lume astăzi. A fost întemeiată de către Hristos prin Apostoli si a păstrat o legătura istorică, vie, cu Apostolii prin hirotonisirea clerului. Faptul că episcopul care hirotoniseste un preot Ortodox astăzi poate să-si traseze hirotonisirea istoriceste până la Apostoli si, prin ei, până la Hristos este o garantie că Biserica Ortodoxă nu a fost întemeiată de către cineva numit Joe Smith cu câteva secole în urmă, ci de către Hristos Însusi si îsi trasează astfel existenta până la Hristos.”[7]

          Pentru ca notiunea de ‘Biserică’ să aibe mai mult decât un sens relativ, este nevoie să fie înteleasă în cadrul contextului bine documentat al istoriei Bisericii si al învătăturii ei de-a lungul veacurilor, cât si al documentelor de istorie seculară. Biserica a învătat dintotdeauna că pentru a fi cu adevărat în spiritul apostolic, cei care pretind că sunt episcopi sau preoti trebuie să fie în stare să justifice neîntrerupta continuitate istorică si relatie cu Biserica apostolică din vechime care a fost întemeiată de către Hristos.[8] Asa cum scria si Sf. Pavel: “Căci nici o altă temelie nu mai poate nimeni adăuga, în afară de cea care este deja: Hristos.” (1 Cor. 3.11)

          Trăsătura dominantă, distinctă, a Bisericii istorice este neschimbarea ei, continuitatea ei, consecventa ei de veacuri si succesiunea ei apostolică.[9] Potrivit Sfintei Traditii, misiunea Bisericii, aceea de a transmite ceea ce a fost început de către Hristos, nu a fost un accident al istoriei, ci a fost în mod deliberat stabilită de Hristos Însusi.[10] Scriptura ne spune:

          “Când Iisus a ajuns în regiunea Cesareii i-a întrebat pe Apostoli: ‘Cine spun oamenii că sunt eu, Fiul Omului?’ Si Simon Petru a răspuns, zicând: ‘Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!’ Iisus i-a răspuns zicând: ‘Binecuvântat esti tu, Simon Bar-Iona, pentru că nu sângele si carnea ti-au revelat tie acestea, ci Tatăl meu, Care este în ceruri. Si eu de asemenea spun că tu esti Petru, si pe această piatră îmi voi zidi biserica, iar portile iadului nu vor avea putere asupra ei. Si îti voi da tie cheile împărătiei cerurilor si orisicâte vei tine legate pe pământ, legate vor fi si în ceruri, iar oricâte vei dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si în ceruri.’ Apoi a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că El este Hristosul.” (Matei, 16: 13-20)