Nădejdea

 

          Sentimentul de frustrare resimtit cu sinceritate de câtiva Protestanti piosi, datorită faptului că nu au nici o Biserică istorică la a cărei autoritate legitimă să poată face apel în cazul disputelor, nu este justificat.  O astfel de Biserică istorică există până azi, în ciuda tuturor piedicilor si a tuturor imperfectiunilor membrilor si liderilor ei. Altarul ei este nepângărit, doctrina pură, sacramentele sunt sfinte, iar Sfânta Traditie a fost bine păstrată.

          Ierarhia Bisericii Ortodoxe este formată din oameni păcătosi care au săvârsit greseli teribile. Si totusi, la modul colectiv, în ciuda voii lor, ei au izbutit să păstreze credinta, doctrina, învătătura, Sfânta Traditie si Sfintele Sacramente stabilite de Hristos, de Apostoli, de Părinti si plătite cu sângele martirilor.

          Caracterul neschimbător al Bisericii Ortodoxe este să fie piatra sa de temelie. Continuitatea vie a celor două mii de ani a rămas intactă - un fapt extraordinar si observabil care dăinuieste în timp si în spatiu independent de speculatiile teologice. Acest fapt este documentat si păstrat de moastele Părintilor, de Sfinti si patriarhi, moaste care se găsesc alături unele de altele, în Ierusalim, în Antiohia, Constantinopol si Moscova. Ele constituie o mărturie sigură a neîntreruptei continuităti a credintei si a răspunsului practic care cere: "Arătati-mi lista episcopilor vostri."

          Că păstrarea Bisericii istorice este un fapt istoric nu trebuie să surprindă pe cei ce cred în minunile lui Hristos sau în călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă astăzi Sf. Irineu ar cere să i se arate lista episcopilor Bisericii Ortodoxe istorice, el ar avea prilej de bucurie. Sau dacă el, sau oricare alt Părinte al Bisericii, ar veni într-o Biserică Ortodoxă să slujească, ar recunoaste Liturghia si rugăciunile ca apartinând aceluiasi trup istoric în care au slujit în urmă cu sute de ani.[i]

          Biserica Apostolilor, despre care Iisus a spus că portile iadului nu au putere asupra-i, a fost într-adevăr păstrată. Fie în Boston, St. Petersburg, Constantinopole sau Ierusalim, continuitatea sa istorică este intactă. Fiecare Liturghie Ortodoxă stă mărturie acestui fapt. Continuitatea neîntreruptă a Bisericii Ortodoxe este o chestiune deschisă studiului. Iar documente sunt destule.[ii]

Continuare
Cuprins

[i]  "Există trei Liturghii Ortodoxe principale: cea a Sf. Ioan Gură-de-Aur (sec. IV), cea a Sf.Vasile (sec. III) si cea a Sf. Iacov, Fratele Domnului (sec. I)"  Un dictionar al Ortodoxiei grecesti (Pleasantville, 1984), pp. 234-235.

[ii]  Vezi Eusebiu, Istoria Bisericii; Jaroslav Pelikan,   În Duhul crestinismului răsăritean; Timothy Ware, Biserica Ortodoxă (Londra & New York, 1974) si Runciman, Marea Biserică în captivitate (Cambridge, 1968)  care sunt doar patru din sutele de cărti de referintă despre istoria Bisericii Ortodoxe.