Nădejdea
Sentimentul de frustrare
resimtit cu sinceritate de câtiva Protestanti piosi, datorită faptului că nu
au nici o Biserică istorică la a cărei autoritate legitimă să poată face
apel în cazul disputelor, nu este justificat.
O astfel de Biserică istorică există până azi, în ciuda tuturor
piedicilor si a tuturor imperfectiunilor membrilor si liderilor ei. Altarul ei
este nepângărit, doctrina pură, sacramentele sunt sfinte, iar Sfânta
Traditie a fost bine păstrată.
Ierarhia Bisericii Ortodoxe este formată din
oameni păcătosi care au săvârsit greseli teribile. Si totusi, la modul
colectiv, în ciuda voii lor, ei au izbutit să păstreze credinta, doctrina, învătătura,
Sfânta Traditie si Sfintele Sacramente stabilite de Hristos, de Apostoli, de Părinti
si plătite cu sângele martirilor.
Caracterul neschimbător al Bisericii Ortodoxe
este să fie piatra sa de temelie. Continuitatea vie a celor două mii de ani a
rămas intactă - un fapt extraordinar si observabil care dăinuieste în timp
si în spatiu independent de speculatiile teologice. Acest fapt este documentat
si păstrat de moastele Părintilor, de Sfinti si patriarhi, moaste care se găsesc
alături unele de altele, în Ierusalim, în Antiohia, Constantinopol si
Moscova. Ele constituie o mărturie sigură a neîntreruptei continuităti a
credintei si a răspunsului practic care cere: "Arătati-mi
lista episcopilor vostri."
Că păstrarea Bisericii istorice este un fapt
istoric nu trebuie să surprindă pe cei ce cred în minunile lui Hristos sau în
călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă astăzi Sf. Irineu ar cere să i se arate
lista episcopilor Bisericii Ortodoxe istorice, el ar avea prilej de bucurie. Sau
dacă el, sau oricare alt Părinte al Bisericii, ar veni într-o Biserică
Ortodoxă să slujească, ar recunoaste Liturghia si rugăciunile ca apartinând
aceluiasi trup istoric în care au slujit în urmă cu sute de ani.[i]
Biserica Apostolilor, despre care Iisus a spus
că portile iadului nu au putere asupra-i, a fost într-adevăr păstrată. Fie
în Boston, St. Petersburg, Constantinopole sau Ierusalim, continuitatea sa
istorică este intactă. Fiecare Liturghie Ortodoxă stă mărturie acestui
fapt. Continuitatea neîntreruptă a Bisericii Ortodoxe este o chestiune deschisă
studiului. Iar documente sunt destule.[ii]
[i]
"Există trei Liturghii Ortodoxe principale: cea a Sf. Ioan Gură-de-Aur
(sec. IV), cea a Sf.Vasile (sec. III) si cea a Sf. Iacov, Fratele Domnului
(sec. I)" Un
dictionar al Ortodoxiei grecesti (Pleasantville, 1984), pp. 234-235.
[ii]
Vezi Eusebiu, Istoria
Bisericii; Jaroslav Pelikan,
În Duhul crestinismului răsăritean; Timothy Ware, Biserica
Ortodoxă (Londra & New York, 1974) si Runciman, Marea
Biserică în captivitate (Cambridge, 1968)
care sunt doar patru din sutele de cărti de referintă despre
istoria Bisericii Ortodoxe.