Cap. 15 FALSA AUTORITATE

          Păcatul ereziei, schismei si răzvrătirii nu este nou în Biserica Răsăriteană sau în cea Apuseană. Sf.Ambrozie din Milano scria în anul 389:

          "Până si ereticii par să-L aibe pe Hristos, nici unul din ei nu-I tăgăduieste Numele, si totusi, cel care nu mărturiseste tot ce apartine lui Hristos, Îl tăgăduieste." [i]

          Unii din 'bisericile' denominationale par si ei 'să-L aibe pe Hristos'. Probabil râvnind un fel de autoritate specială, aproape magică, pentru ei însisi, acestia scot din context învătătura foarte exactă a lui Iisus în ce priveste autoritatea bisericească, aplicând-o eronat.[ii] Putem astfel să auzim cum Protestanti după Evanghelie - altminteri de bună credintă - se roagă asa: "O, Doamne, am venit la Tine să ne rugam pentru asta si asta ca să legăm în ceruri asa cum ne-ai cerut atunci când ai spus că se va întâmpla când doi sau trei se adună în numele Tău…"

          Destul de ciudată o astfel de 'rugăciune'… E la ca si cum cineva ar citi, în afara contextului, documentele fundamentale ale Americii si ar începe să împrumute tinuta autoritătii guvernamentale, împodobindu-si discursul cu fraze de felul: "Eu, curtea ordonă ca…", sau "În acest caz motiunea mea a fost acceptată cu o majoritate de voturi si a devenit acum lege" sau "Dau veto acestei dispute, folosindu-mă de autoritatea cu care am fost investit…" sau "În numele Constitutiei Statelor Unite ale Americii vă poruncesc să spălati vasele!"

          Pe bună dreptate ne-am întreba cât de sănătos la minte poate fi unul care, cu seriozitate, rosteste asa ceva într-o conversatie obisnuită. Acelasi lucru se poate spune despre multi oameni religiosi de buna credintă care, împrumutând la întâmplare din Scriptură, se auto-investesc cu ceea ce a fost rezervat de Hristos doar pentru întreaga ierarhie a Bisericii. "Acestia sunt izvoare fără apă si neguri purtate de vifor, pe care îi asteaptă întunericul cel de nepătruns. Că rostind ei vorbe mari si găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. Le făgăduiesc libertate în timp ce ei însisi sunt robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruie, aceea te si stăpâneste. Că dacă ei, după ce prin cunoasterea Domnului si Mântuitorului nostru au scăpat de întinările lumii, se încurcă din nou în ele si sunt învinsi, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi. Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptătii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredintase."  (2 Petru 2.17-21)

          În Faptele Apostolilor aflăm despre o confuzie asemănătoare cu cea a Protestantilor si Romano-Catolicilor de azi. Anumiti lideri iudei au încercat să se folosească de numele lui Hristos de parcă ar fi fost un talisman magic care le-ar fi dat neconditionat putere si autoritate în afara contextului Bisericii. Dar la fel cum denominatiile de Protestanti de acum nu-si pot justifica legitimitatea, iar papalitatea nu este nici ea justificată istoric, aflăm acolo despre esecul celor care s-au folosit de numele lui Iisus în afara contextului Bisericii:

          "Si unii dintre iudeii care umblau din loc în loc scotând demoni au început ca peste cei ce aveau duhuri rele să cheme numele Domnului Iisus zicând: Vă jur pe Iisus pe care-L propovăduieste Pavel!…Iar cei ce făceau aceasta erau cei sapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu. Si răspunzând duhul cel rău, le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc, si pe Pavel îl stiu, dar voi cine sunteti?…Si sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău, i-a biruit si într-atât i-a coplesit  încât ei au fugit goi si răniti din casa aceea." (Faptele Apostolilor 19.13-16)