Adevărata autoritate

          Ierarhia stabilită de Dumnezeu în Biserica istorică poate fi regăsită atât în Sfânta Traditie cât si în multe pasaje biblice, inclusiv Matei 16:18-19, Efeseni 2:20, Ioan 21:15-17, Ioan 20:21-23, 1 Timotei 3:15, Apocalipsa 21:14,  Faptele Apostolilor 1:21-26; 8:14-18; 13:2-3. Părintii Bisericii, multi dintre ei scriind cu mai bine de două sute de ani înainte să existe un Nou Testament, stau mărturie în unanimitate pentru întelegerea Ortodoxă a rânduielii în Biserică. În anul 95 Clement, Episcop al Romei, care îi cunoscuse pe Apostoli si căruia, asa cum spunea si Eusebiu, "îi sunau încă în urechi" cuvintele lor, scria:

          "Apostolii au primit evanghelia pentru noi de la Iisus Hristos…la fel cum Hristos a primit-o de la Dumnezeu…Astfel au predicat ei din tară în tară…numind primii convertiti, după ce i-au încercat cu puterea Duhului, transmitând Cuvântul episcopilor si diaconilor credinciosilor de mai târziu." [1]

          În anul 69 Sf.Ignatiu de Antiohia scria:

          "…fiti dornici să faceti toate câte le faceti în pacea lui Dumnezeu, cu episcopul prezidând în locul lui Dumnezeu…" [2]

          În anul 180 Sf. Irineu de Lyons scria în Contra ereziilor:

          "Suntem în măsură să recunoastem pe cei care au fost numiti episcopi de către Apostoli în Biserici si [să demonstrăm] succesiunea acestora până în zilele noastre." [3]

          La fel ca Eusebiu, Irineu, care a fost discipol al lui Policarp si elev al Sf. Ioan Apostolul, a tinut evidenta exactă a episcopilor care au transmis autoritatea Bisericii mai departe urmasilor lor, încă din vremea Apostolilor. El a făcut aceasta pentru a-i acredita. Prin aceste mijloace Irineu a putut să-i acuze pe ereticii din vremea lui ca fiind în afara mostenirii legitime a Bisericii.

          Astfel, dacă ereticii l-ar întreba "Irineu, cu ce autoritate condamni tu învătătura noastră ca falsă?", el nu ar răspunde "Cu propria mea autoritate" sau "potrivit propriei mele interpretări a Scripturii", ci mai degrabă "Cu autoritatea cu care am fost investit de către Hristos prin punerea mâinilor, prin succesiunea apostolică neîntreruptă mergând până la Hristos Însusi!" Si ar mai putea răspunde: "Pentru că învătătura mea este în conformitate cu învătătura Apostolilor păstrată de către Sfânta Traditie si cu credinta transmisă mai departe, neschimbată de la o generatie la alta!" [4]

          Ignorarea mandatului istoriei, probabil cel mai bun argument împotriva Bisericii Romano-Catolice si a următoarei abandonări de către Protestanti a conducerii colegiale a Apostolilor pot fi regăsite în urmările înspăimântătoare ale schismelor, pricinuite de toti cei care au întors spatele Bisericii istorice. Putem vedea dovada acestor urmări peste tot în jurul nostru în felul în care s-a trivializat rugăciunea, în abandonarea disciplinei morale, a autoritătii si unitătii, în formele hidoase de 'spiritualitate' care au apărut ca o reactie seculară în societatea noastră a pluralismului religios.