Rãspunderea apostolicã

          Toatã aceastã anarhie individualistã în numele 'spiritualitãtii' este strãinã de Biserica istoricã autentic. Responsabilitatea individualã este exercitatã prin spovedanie unui preot. Existã si o responsabilitate în fata ierarhiei si a întelepciunii colective, ce reprezintã nu doar opiniile subiective ale celor în viatã acum, ci întelepciunea Bisericii de veacuri, mergând înapoi în timp pânã la pãrinti, Hristos si Profetii Vechiului Testament. În acest fel putem, treptat, deslusi mintea Bisericii.

          Din când în când pot apãrea anumite excese, chiar false învãtãturi în Biserica istoricã. Acestea însã pot fi judecate si corectate pe baza Sfintei Traditii neîntrerupte si vii. Cãderea din starea de har a unui episcop sau a unui preot, ori greselile sau erezia unei pãrti a Bisericii sunt pânã la urmã corectate de întreg. În final mintea Bisericii este hotãrâtã si consecventã cu sine în ceea ce priveste chestiunile importante ce tin de mântuire, rugãciune, moralitate, crezute de toti crestinii de peste tot încã de la începuturi.

          În Biserica Ortodoxã congregatiile nu sunt lãsate în voia sortii cu pãstorii lor, cu atotputernici 'guru' sau auto-proclamatii 'lideri' ai fiecãrei denominatii sau cu schimbãtoarele interpretãri ale Scripturii. În Biserica istoricã autoritatea preotului este derivatã atât din succesiunea apostolicã cât si din fidelitatea fatã Sfânta Traditie. Autoritatea preotului derivã din autoritatea episcopului, iar autoritatea episcopului este urmare a adevãrului neschimbãtor si al istoriei stabilite de Hristos si de Apostoli care se cheamã Sfânta Traditie.

          Schisma este inerent dãunãtoare în Biserica Ortodoxã pentru cã prin însãsi natura sa neagã lucrarea Sfântului Duh Care cãlãuzeste Una Sfântã, Soborniceascã si Apostoleascã Bisericã.[1] Astfel, schisma este singurul pãcat de neiertat - pãcatul împotriva Duhului -  care nu poate fi iertat pentru cã dauna fãcutã este eternã si ireparabilã. Schisma neagã adevãrul universal al crestinãtãtii deoarece fiecare persoanã, înarmatã doar cu o lecturã pur subiectivã a Scripturii, devine propria mãsurã a lucrurilor care se cade sã fie judecate de cãtre Bisericã. Traditia învatã cã schisma este o rãstignire din nou a lui Hristos. Dezbinarea în rândul credinciosilor, potrivit lui Hristos, este parte din planul Antihristului, nu al lui Dumnezeu. (Matei 24.3-13)