Răspunderea apostolică
Toată această anarhie
individualistă în numele 'spiritualitătii' este străină de Biserica istorică
autentic. Responsabilitatea individuală este exercitată prin spovedanie unui
preot. Există si o responsabilitate în fata ierarhiei si a întelepciunii
colective, ce reprezintă nu doar opiniile subiective ale celor în viată acum,
ci întelepciunea Bisericii de veacuri, mergând înapoi în timp până la părinti,
Hristos si Profetii Vechiului Testament.
În acest fel putem, treptat, deslusi mintea Bisericii.
Din când în când pot apărea anumite excese,
chiar false învătături în Biserica istorică. Acestea însă pot fi judecate
si corectate pe baza Sfintei Traditii neîntrerupte si vii. Căderea din starea
de har a unui episcop sau a unui preot, ori greselile sau erezia unei părti a
Bisericii sunt până la urmă corectate de întreg. În final mintea Bisericii
este hotărâtă si consecventă cu sine în ceea ce priveste chestiunile
importante ce tin de mântuire, rugăciune, moralitate, crezute de toti
crestinii de peste tot încă de la începuturi.
În Biserica Ortodoxă congregatiile nu sunt lăsate
în voia sortii cu păstorii lor, cu atotputernici 'guru' sau auto-proclamatii
'lideri' ai fiecărei denominatii sau cu schimbătoarele interpretări ale Scripturii.
În Biserica istorică autoritatea preotului este derivată atât din
succesiunea apostolică cât si din fidelitatea fată Sfânta Traditie.
Autoritatea preotului derivă din autoritatea episcopului, iar autoritatea
episcopului este urmare a adevărului neschimbător si al istoriei stabilite de
Hristos si de Apostoli care se cheamă Sfânta Traditie.
Schisma este inerent dăunătoare în Biserica
Ortodoxă pentru că prin însăsi natura sa neagă lucrarea Sfântului Duh Care
călăuzeste Una Sfântă, Sobornicească si Apostolească Biserică.[1]
Astfel, schisma este singurul păcat de neiertat - păcatul împotriva Duhului -
care nu poate fi iertat pentru că dauna făcută este eternă si
ireparabilă. Schisma neagă adevărul universal al crestinătătii deoarece
fiecare persoană, înarmată doar cu o lectură pur subiectivă a Scripturii,
devine propria măsură a lucrurilor care se cade să fie judecate de către
Biserică. Traditia învată că schisma este o răstignire din nou a lui
Hristos. Dezbinarea în rândul credinciosilor, potrivit lui Hristos, este parte
din planul Antihristului, nu al lui Dumnezeu. (Matei
24.3-13)
[1]
“Cel care este în templu este pur;
cel din afara lui este impur. Altfel spus, cel ce făptuieste fără
episcop, fara prezbiteri si fără diaconi nu are constiinta curată.”
Sf. Ignatiu de Antioh, 'Epistola
către romani', A.D.110 în Credinta Sfintilor Părinti, vol.1, trad. W.A.Jurgens, p. 18.