Liberul arbitru

          Sf. Ioan Damaschinul (674-749) scria:

          "Căci noi suntem făcuti din suflet si din trup…sufletul nostru nu este singur, ci tăinuit de un val, fiind imposibil pentru noi să ajungem la conceptele intelectuale fără lucruri corporale. La fel cum ascultăm cu urechile trupului lucruri din lumea fizică întelegând lucruri duhovnicesti…"[i]

          Pentru teologi Ortodocsi bizantini ca Sf. Ioan Damaschinul, între credintă si ratiune sau între Dumnezeu si liberul arbitru al omului nu era nici o contradictie în termeni.

"Unii sunt de părere că nu este necesar studiul naturii" - scria el. "Dar se cuvine să stim că acestea sunt cuvintele unui indolent si ale unui lenes. Studiul naturii, care este baza teologiei, dovedeste adevărul teologic. Cel care se nevoieste să învete va găsi duhul lui Dumnezeu în natură."[ii]

          În timpul imperiului bizantin s-a crezut, asa cum s-a exprimat si Sf. Simeon, Noul Teolog, că natura omenească este 'schimbătoare'. Oamenii nu sunt condamnati să trăiască în veci 'legati de lanturile de fier ale naturii neschimbătoare'.[iii]

          Măretul mesaj al Părintilor crestini, precum Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf.Grigore de Sinai si Simeon Noul Teolog, era că natura noastră omenească si păcătoasă este coruptibilă. În contrast cu rigiditatea viziunii augustiniene asupra predestinării si păcatului originar, Biserica Răsăriteană credea că liberul arbitru este darul suprem dat de Dumnezeu creaturilor sale.[iv]

          Irineu, episcop de Lyons, a exprimat această idee în anul 180:

          "Căci Dumnezeu l-a făcut pe om liber de la bun început, astfel că el era stăpân pe puterea sa la fel ca pe sufletul său, liber să-L urmeze pe Dumnezeu, fără să fie constrâns de El. Căci la Dumnezeu nu există constrângere, ci doar o vointă bună. El dă sfat bun tuturor…Nu numai în lucrările noastre, ci chiar si în credintă, libertatea de alegere a omului sub propriul său control este păstrată de Domnul care spune: 'Să fie după credinta ta' ".[v]

          Potrivit Sfintei Scripturi putem alege să ne schimbăm calea. Putem să ne folosim de liberul nostru arbitru si să ne eliberăm de sub  robia păcatului 'potrivit credintei noastre'. Nu suntem îngrăditi pe un drum al 'izbăvirii' sau 'osândei'. Departe de aceasta. Noi putem alege să-L iubim pe Dumnezeu asa cum El ne iubeste pe noi. Putem chiar încerca o viată întreagă să devenim noi însine ca Dumnezeu. Sf. Simeon Noul Teolog a învătat că în eforturile noastre de a scăpa de păcat nu suntem lăsati ca niste orfani, neajutorati, căci "în natura omenească El [Dumnezeu] a lăsat o putere iubitoare astfel că natura ratională a omului să poată fi ajutată de puterea naturală a dragostei."[vi] Dragostea, potrivit Bisericii, este puterea milostivă prin care Dumnezeu ne ia iarăsi la El Însusi.[vii]