Cap. 17 PĂCATUL

          Spre deosebire de actuala gândire politică secularizată, Sfânta Traditie învată că păcatul - toate alegerile si actiunile omenesti care nu sunt pe potriva Domnului - se află la rădăcina suferintei omului (Romani 8:1-8).

          Din Scripturi aflăm că Hristos a privit cruzimea, răul, dusmănia, nedreptatea, furtul, ura si asuprirea drept pricini ale căderii omului. Hristos nu a propus nici o agendă utopică sau milenară pentru a aduce 'pacea' si 'dreptatea' politică, economică sau socială în lume în acest veac (Matei 24:6-14). Si nici nu a dat o solutie politică la problema păcatului prin care oamenii să fie constrânsi într-un 'nou Canaan' prin proiecte inovative de inginerie socială.

          Sfânta Traditie niciodată nu a privit păcatul ca pe o vină colectivă, socială, politică sau rasială, ci l-a privit întotdeauna drept rezultat al alegerii morale individuale si al responsabilitătii.[i] Sfânta Traditie vede în problemele sociale, politice si economice rezultatul, nu cauza alegerilor morale sau imorale pentru care omul este răspunzător individual.  

          În traditia Bisericii Ortodoxe nu există dogma mostenitei vinovătii fataliste, asa cum se găseste ea în occidentul scolastic. Puterea noastră de a iubi, de a ne folosi de liberul arbitru si de a alege sunt întelese ca însăsi esenta a ceea ce înseamnă 'a fi făcut după chipul lui Dumnezeu'.[ii]