Sfintii Părinti si chestiunea avorturilor

          Sf. Vasile cel Mare scria că "o femeie care în mod deliberat a ucis un făt trebuie să plătească pentru crima ei."1 S-a adresat de asemenea si celor care pricinuiau avorturi: "Cei care împart doctorii ce provoacă avorturi sunt la rândul lor criminali la fel ca cei care primesc doctoria ce ucide fătul."[2]

          Tertulian, primul teolog al Bisericii Apusene, scria în anul 208:

          "Cum este deci zămislită fiinta umană? Este atât substanta trupului cât si a sufletului, formate deodată, sau există una care să o preceadă pe cealaltă? Cu adevărat noi afirmăm că amândouă sunt zămislite deodată, formate si desăvârsite împreună, că nu există nici un moment în zămislirea lor în care una să aibe întâietate fată de cealaltă. Considerati cele dintâi în lumina celor de pe urmă. Dacă moartea este definită ca fiind separarea sufletului de trup, atunci viata, care i se opune, ar trebui să fie unirea sufletului cu trupul…Prin urmare viata începe cu zămislirea căci sufletul se naste si el o dată cu zămislirea.”[3]

          În anul 122, Sf. Hipolit din Roma scria: “Vedeti în ce impietate ne-a adus cel  fără de lege care a propovăduit adulterul si crima în acelasi timp! [căci învătătura eretică îndeamnă] femeile…să ia doctorii ca să devină sterile si să lepede ceea ce au zămislit.”[4] În anul 300 Sinodul de la Elvira a pronuntat următoarele: “Dacă o femeie…a ucis ceea ce s-a zămislit din faptele ei sub nici o formă sa nu i se mai dea Împărtăsania, nici chiar pe patul de moarte, căci s-a făcut vinovată atât de adulter cât si de crimă.”[5] În anul 412 Sf. Augustin scria: “Sufletul este îmbinat cu trupul ca să formeze persoana unui om. Asa cum sufletul se foloseste de trup pentru a forma persoana unui om, la fel se foloseste Dumnezeu de om pentru a-L forma pe Hristos.”[6] Una din scrierile crestine cele mai pretuite ale Sfintilor Părinti din Alexandria din secolul al doilea afirma: “Să îti iubesti aproapele mai mult decât propria-ti viată. Să nu ucizi pruncul prin avort. Să nu ucizi ceea ce a fost deja zămislit.”[7]

          Atenagora a scris o epistolă către împăratul roman Marc Aureliu, apărându-i pe crestini de acuzatia că nu respectă viata. A scris aceasta pentru a respinge acuzatia adusă crestinilor care ar fi 'canibali ce beau sânge si mănâncă carne' atunci când se împărtăsesc:

          “Ce motiv am avea să ucidem când noi declarăm criminale pe femeile care săvârsesc avorturi si când spunem că pentru aceasta ele vor da socoteală lui Dumnezeu? Pentru ca o astfel de persoană nu ar considera fătul din pântece o vietate aflată în grija lui Dumnezeu si în acelasi timp să-l ucidă atunci când îi dă viată.”[8]

          Iată acum o învătătură împotriva avorturilor ce a fost folosită în sprijinul altui argument. Cu alte cuvinte, la această dată timpurie (în jurul anilor 161-180) congruenta dintre avort, crimă si fărădelege fusese deja o parte evidentă din etica crestină, până si pentru romanitatea păgână, ca să poată fi folosită drept dovadă a viziunii Bisericii asupra vietii umane în deplinătatea ei.

          Sf. Clement din Alexandria, în secolul al treilea, avea să ducă mai departe apărarea lui Atenagora:

          “Cei care se folosesc de doctorii abortive ca să-si ascundă desfrânarea pricinuiesc distrugerea întregii omeniri, împreună cu aceea a fătului.”[9]

          Sf. Clement din Alexandria plasează avortul într-un context universal în care uciderea unei persoane nevinovate si lipsite de apărare echivalează cu distrugerea simbolică a valorii tuturor celorlalte vieti omenesti. Astfel el a stabilit legătura strânsă dintre drepturile celor nenăscuti si fără apărare si drepturile omului din toate culturile, de toate rasele si vârstele. Clement a învătat că dacă viata fie si a unui singur om este considerată fără pret si fără valoare, întreaga viată este amenintată. Clement a arătat că drepturile omului aplicate unei singure persoane sunt legate de necesitatea de a arăta milă fată de cei multi.

          În secolul al patrulea doi episcopi si teologi eminenti au vorbit în numele Bisericii împotriva avorturilor. Sf. Vasile cel Mare, asa cum am văzut, a reafirmat învătătura Bisericii istorice: “Cei care împart doctorii ce provoacă avorturi sunt la rândul lor criminali la fel ca cei care primesc doctoria ce ucide fătul."[10] Sf. Ioan Gura de Aur a mustrat bărbatii care convingeau prostituatele să avorteze: “Nu numai că lăsati târfele să rămână târfe, dar faceti din ele si criminale.”[11]

          Sfintii Părinti erau de părere că viata fiintei umane începe o dată cu zămislirea ei. Asa cum stie oricine care a citit cartea The Concentration Can, scrisă de renumitul genetician francez Jerome Lejeme, stiinta modernă confirmă si ea acest fapt.[12] Sf. Vasile cel Mare afirma: “…noi [Biserica] nu facem o distinctie precisă între un făt care s-a zămislit [suficient pentru a putea fi identificat] si unul care nu s-a format încă [în faza embrionară]”.[13]

          Sf. Grigore de Nisa, într-o afirmatie pe care ar adopta-o imediat orice genetician modern, a adus în discutie chestiunea cu privire la stadiul în care fătul dobândeste viata. “Avortul este o grăbire a crimei, căci nu contează dacă cineva ia viata fătului deja format sau când acesta este în plin proces de formare, pentru că el este un om în devenire.”[14]  Asa cum scrie Părintele Ortodox John Kowalczyk “Este clar că Sfintii Părinti au crezut că personalitatea omului se formează în momentul zămislirii.”[15]

           Conducerea Bisericii istorice Apusene si Răsăritene de astăzi condamnă ferm practica avortului. Ioan Paul al II-lea a fost consecvent din acest punct de vedere, asa cum sunt majoritatea celorlalti episcopi Romano-Catolici si Ortodocsi. În chestiunea avortului se poate vorbi de unanimitate între Ortodocsii si Romano-Catolicii din trecut si de azi. Ioan al XXIII-lea a reafirmat principiile Bisericii istorice Apusene cu insistenta sa asupra efectelor nocive ale avortului legalizat asupra întregii societăti omenesti. “Viata omului este sfântă. De la început actiunea creatoare a lui Dumnezeu operează nemijlocit. Violând legile Sale, îl ofensăm pe Creator: indivizii ca si întreaga umanitate sunt degradati, iar legăturile prin care membrii societătii sunt uniti sunt astfel agravate.”[16]

          Al doilea Conciliu al Vaticanului, în Constitutia privitoare la lumea de azi declară că “viata din momentul conceperii ei trebuie păzită cu cea mai mare grijă”, iar “avortul si pruncuciderea sunt crime abominabile”.

          Urmând îndrumarea Părintilor si a Sfintei Traditii, episcopii Bisericii Ortodoxe din toată lumea au luat o pozitie clară, fără echivoc, împotriva uciderii vietii umane nenăscute. Episcopii Bisericii Ortodoxe din America (BOA) au declarat la conventia lor din 1992: “Toti oamenii, bărbati, femei si copii – tineri si vârstnici, bolnavi si sănătosi, bogati si săraci, puternici si neputinciosi…născuti si nenăscuti – sunt de-a pururi pretuiti în fata lui Dumnezeu.”[17] Arhiepiscopul Iacov, pastorul Bisericii Ortodoxe Grecesti din America de Nord si de Sud, scrie despre pozitia Bisericii istorice aplicată la situatia politică modernă de azi:

          “Hristos a venit să ne elibereze de traiul cel vechi si păcătos si să ne aducă libertatea în Dumnezeu. Dar legalizarea a ceea ce este fărădelege nu este nici un fel de eliberare…Multi politicieni si activisti sociali s-au implicat în promovarea avortului în numele drepturilor femeii sau libertătii de exprimare sexuală. De altfel Statele Unite ale Americii au cheltuit milioane de dolari finantând si subventionând centrele în care se practică avorturile…Valorile noastre morale…au luat-o razna de-a binelea. Să te implici într-o astfel de gândire coruptă si foarte la modă acum, echivalează cu a abdica de la orice responsabilitate morală.”[18]

          În ianuarie 1993 episcopii Bisericii Ortodoxe din Antiohia au făcut o declaratie specială privitoare la avorturi printr-o serie de articole apărute în publicatia lor oficială, Cuvântul:

“Limitele decadentei din America de Nord se află undeva dincolo de simpla revenire la perversiuni, la violentă si fărădelegea care sunt acum la ordinea zilei în cultura americană. Totusi, există în mod special ceva care exemplifică si defineste bine această stare de lucruri: avortul legalizat…

          Perceptele Credintei Crestin-Ortodoxe mandatează protejarea vietii omenesti nevinovate, în special pe aceea a pruncilor nenăscuti. Biserica a privit dintotdeauna avortul drept o crimă premeditată si i se opune hotărât.

          Persoana celui nenăscut se consideră că există încă din momentul zămislirii si nu a fost niciodată tăgăduită de teologia noastră. Într-adevăr, zămislirea a fost întotdeauna considerată drept momentul când sufletul si trupul au fost unite…

          Pozitia Bisericii Ortodoxe privitoare la avort nu s-a schimbat cu nici o iotă din vremea întemeierii sale de către Hristos si Apostoli.”[19]

          Vorbind din însusi centrul traditiei monastice Ortodoxe, Pr. George Capsanis, staretul Mânăstirii Osiou de pe Muntele Athos din Grecia scrie:

“…nu putem accepta institutii ca cele care tolerează avorturile, unde libertatea iubirii este înlocuită cu ‘libertatea’ egoismului ca fel de viată.”[20]