Sfintii
Părinti si chestiunea avorturilor
Sf. Vasile cel Mare scria că
"o femeie care în mod deliberat a
ucis un făt trebuie să plătească pentru crima ei."1
S-a adresat de asemenea si celor care pricinuiau avorturi: "Cei
care împart doctorii ce provoacă avorturi sunt la rândul lor criminali la fel
ca cei care primesc doctoria ce ucide fătul."[2]
Tertulian, primul teolog al
Bisericii Apusene, scria în anul 208:
"Cum
este deci zămislită fiinta umană? Este atât substanta trupului cât si a
sufletului, formate deodată, sau există una care să o preceadă pe cealaltă?
Cu adevărat noi afirmăm că amândouă sunt zămislite deodată, formate si
desăvârsite împreună, că nu există nici un moment în zămislirea lor în
care una să aibe întâietate fată de cealaltă. Considerati cele dintâi în
lumina celor de pe urmă. Dacă moartea este definită ca fiind separarea
sufletului de trup, atunci viata, care i se opune, ar trebui să fie unirea
sufletului cu trupul…Prin urmare viata începe cu zămislirea căci sufletul
se naste si el o dată cu zămislirea.”[3]
În anul 122, Sf. Hipolit din
Roma scria: “Vedeti în ce impietate
ne-a adus cel fără de lege care a
propovăduit adulterul si crima în acelasi timp! [căci învătătura eretică
îndeamnă] femeile…să ia doctorii ca să devină sterile si să lepede ceea
ce au zămislit.”[4]
În anul 300 Sinodul de la Elvira a pronuntat următoarele: “Dacă
o femeie…a ucis ceea ce s-a zămislit din faptele ei sub nici o formă sa nu i
se mai dea Împărtăsania, nici chiar pe patul de moarte, căci s-a făcut
vinovată atât de adulter cât si de crimă.”[5]
În anul 412 Sf. Augustin scria: “Sufletul
este îmbinat cu trupul ca să formeze persoana unui om. Asa cum sufletul se
foloseste de trup pentru a forma persoana unui om, la fel se foloseste Dumnezeu
de om pentru a-L forma pe Hristos.”[6]
Una din scrierile crestine cele mai pretuite ale Sfintilor Părinti din
Alexandria din secolul al doilea afirma: “Să
îti iubesti aproapele mai mult decât propria-ti viată. Să nu ucizi pruncul
prin avort. Să nu ucizi ceea ce a
fost deja zămislit.”[7]
Atenagora a scris o epistolă către împăratul
roman Marc Aureliu, apărându-i pe crestini de acuzatia că nu respectă viata.
A scris aceasta pentru a respinge acuzatia adusă crestinilor care ar fi
'canibali ce beau sânge si mănâncă carne' atunci când se împărtăsesc:
“Ce
motiv am avea să ucidem când noi declarăm criminale pe femeile care săvârsesc
avorturi si când spunem că pentru aceasta ele vor da socoteală lui Dumnezeu?
Pentru ca o astfel de persoană nu ar considera fătul din pântece o vietate
aflată în grija lui Dumnezeu si în acelasi timp să-l ucidă atunci când îi
dă viată.”[8]
Iată acum o învătătură împotriva avorturilor ce a fost folosită în
sprijinul altui argument. Cu alte cuvinte, la această dată timpurie (în jurul
anilor 161-180) congruenta dintre avort, crimă si fărădelege fusese deja o
parte evidentă din etica crestină, până
si pentru romanitatea păgână, ca să poată fi folosită drept dovadă
a viziunii Bisericii asupra vietii umane în deplinătatea ei.
Sf. Clement din Alexandria, în secolul al
treilea, avea să ducă mai departe apărarea lui Atenagora:
“Cei
care se folosesc de doctorii abortive ca să-si ascundă desfrânarea
pricinuiesc distrugerea întregii omeniri, împreună cu aceea a fătului.”[9]
Sf. Clement din Alexandria plasează avortul într-un context universal în
care uciderea unei persoane nevinovate si lipsite de apărare echivalează cu
distrugerea simbolică a valorii tuturor celorlalte vieti omenesti. Astfel el a
stabilit legătura strânsă dintre drepturile celor nenăscuti si fără apărare
si drepturile omului din toate culturile, de toate rasele si vârstele. Clement
a învătat că dacă viata fie si a unui singur om este considerată fără
pret si fără valoare, întreaga viată este amenintată. Clement a arătat că
drepturile omului aplicate unei singure persoane sunt legate de necesitatea de a
arăta milă fată de cei multi.
În secolul al patrulea doi episcopi si teologi
eminenti au vorbit în numele Bisericii împotriva avorturilor. Sf. Vasile cel
Mare, asa cum am văzut, a reafirmat învătătura Bisericii istorice: “Cei
care împart doctorii ce provoacă avorturi sunt la rândul lor criminali la
fel ca cei care primesc doctoria ce ucide fătul."[10]
Sf. Ioan Gura de Aur a mustrat bărbatii care convingeau prostituatele să
avorteze: “Nu numai că lăsati târfele
să rămână târfe, dar faceti din ele si criminale.”[11]
Sfintii Părinti erau de părere că viata fiintei umane începe o dată cu
zămislirea ei. Asa cum stie oricine care a citit cartea The Concentration Can, scrisă de renumitul genetician francez
Jerome Lejeme, stiinta modernă confirmă si ea acest fapt.[12]
Sf. Vasile cel Mare afirma: “…noi
[Biserica] nu facem o distinctie precisă între un făt care s-a zămislit
[suficient pentru a putea fi identificat] si unul care nu s-a format încă [în
faza embrionară]”.[13]
Sf. Grigore de Nisa, într-o afirmatie pe care ar adopta-o imediat orice
genetician modern, a adus în discutie chestiunea cu privire la stadiul în care
fătul dobândeste viata. “Avortul
este o grăbire a crimei, căci nu contează dacă cineva ia viata fătului deja
format sau când acesta este în plin proces de formare, pentru că el este un
om în devenire.”[14]
Asa cum scrie Părintele Ortodox John Kowalczyk “Este
clar că Sfintii Părinti au crezut că personalitatea omului se formează în
momentul zămislirii.”[15]
Conducerea Bisericii istorice Apusene si Răsăritene de astăzi
condamnă ferm practica avortului. Ioan Paul al II-lea a fost consecvent din
acest punct de vedere, asa cum sunt majoritatea celorlalti episcopi
Romano-Catolici si Ortodocsi. În chestiunea avortului se poate vorbi de
unanimitate între Ortodocsii si Romano-Catolicii din trecut si de azi. Ioan al
XXIII-lea a reafirmat principiile Bisericii istorice Apusene cu insistenta sa
asupra efectelor nocive ale avortului legalizat asupra întregii societăti
omenesti. “Viata omului este sfântă.
De la început actiunea creatoare a lui Dumnezeu operează nemijlocit. Violând
legile Sale, îl ofensăm pe Creator: indivizii ca si întreaga umanitate sunt
degradati, iar legăturile prin care membrii societătii sunt uniti sunt astfel
agravate.”[16]
Al doilea Conciliu al Vaticanului, în Constitutia
privitoare la lumea de azi declară că “viata
din momentul conceperii ei trebuie păzită cu cea mai mare grijă”,
iar “avortul
si pruncuciderea sunt crime abominabile”.
Urmând îndrumarea Părintilor si a Sfintei
Traditii, episcopii Bisericii Ortodoxe din toată lumea au luat o pozitie clară,
fără echivoc, împotriva uciderii vietii umane nenăscute. Episcopii Bisericii
Ortodoxe din America (BOA) au declarat la conventia lor din 1992: “Toti
oamenii, bărbati, femei si copii – tineri si vârstnici, bolnavi si sănătosi,
bogati si săraci, puternici si neputinciosi…născuti si nenăscuti – sunt
de-a pururi pretuiti în fata lui Dumnezeu.”[17]
Arhiepiscopul Iacov, pastorul Bisericii Ortodoxe Grecesti din America de
Nord si de Sud, scrie despre pozitia Bisericii istorice aplicată la situatia
politică modernă de azi:
“Hristos
a venit să ne elibereze de traiul cel vechi si păcătos si să ne aducă
libertatea în Dumnezeu. Dar legalizarea a ceea ce este fărădelege nu este
nici un fel de eliberare…Multi politicieni si activisti sociali s-au implicat
în promovarea avortului în numele drepturilor femeii sau libertătii de
exprimare sexuală. De altfel Statele Unite ale Americii au cheltuit milioane de
dolari finantând si subventionând centrele în care se practică
avorturile…Valorile noastre morale…au luat-o razna de-a binelea. Să te
implici într-o astfel de gândire coruptă si foarte la modă acum, echivalează
cu a abdica de la orice responsabilitate morală.”[18]
În ianuarie 1993 episcopii Bisericii Ortodoxe din Antiohia au făcut o
declaratie specială privitoare la avorturi printr-o serie de articole apărute
în publicatia lor oficială, Cuvântul:
“Limitele
decadentei din America de Nord se află undeva dincolo de simpla revenire la
perversiuni, la violentă si fărădelegea care sunt acum la ordinea zilei în
cultura americană. Totusi, există în mod special ceva care exemplifică si
defineste bine această stare de lucruri: avortul legalizat…
Perceptele
Credintei Crestin-Ortodoxe mandatează protejarea vietii omenesti nevinovate, în
special pe aceea a pruncilor nenăscuti. Biserica a privit dintotdeauna avortul
drept o crimă premeditată si i se opune hotărât.
Persoana celui
nenăscut se consideră că există încă din momentul zămislirii si nu a fost
niciodată tăgăduită de teologia noastră. Într-adevăr, zămislirea a fost
întotdeauna considerată drept momentul când sufletul si trupul au fost
unite…
Pozitia
Bisericii Ortodoxe privitoare la avort nu s-a schimbat cu nici o iotă din
vremea întemeierii sale de către Hristos si Apostoli.”[19]
Vorbind din însusi centrul traditiei monastice Ortodoxe, Pr. George
Capsanis, staretul Mânăstirii Osiou de pe Muntele Athos din Grecia scrie:
“…nu
putem accepta institutii ca cele care tolerează avorturile, unde libertatea
iubirii este înlocuită cu ‘libertatea’ egoismului ca fel de viată.”[20]
1 Sf. Vasile cel Mare, 'Epistola către Episcopul de Iconiu: Prima Epistolă
Canonică', ref. 919A, A.D. 374, în Credinta
Părintilor din vechime, vol. 2, trad. W.A. Jurgens, p. 7.
[2]
Ibid. ref. 919F.
[3]
Tertullian, 'Despre suflet', ref. 249A, A.D. 208, în Credinta
Părintilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 144. Singura
deviatie de la această învătătură a fost aceea a lui Toma d'Aquino
care, în încercarea sa scolastică de a 'explica' marile mistere ale
vietii, a denuntat învătătura Bisericii potrivit căreia viata începe la
zămislire, încercând să învete că viata ar începe de fapt o dată cu
'însufletirea'.
[4]
Sf. Hippolit al Romei, 'Despre respingerea tuturor ereziilor', ref.
396A, A.D. 122, în Credinta Părintilor
din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 173.
[5]
Sinodul de la Elvira, ref. 611B, A.D. 300 în Credinta
Părintilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 257.
[6]
Sf. Augustin, 'Epistola către Volusian', ref. 1421, A.D. 412 în Credinta
Părintilor din vechime, vol. 3, trad. W.A. Jurgens, p. 6.
[7]
Epistola lui Barnabas, XIX, 5
[8]
Atenagoras, 'În apărarea crestinilor', XXXV.
[9]
Paedogogus, Cartea 11, 96, 2.
[10]
Sf. Vasile cel Mare, 'Epistole', CLXXXVIII, Canonul 8.
[11]
Sf. Ioan Gură-de-Aur, 'Omilii pentru Romani' XXIV.
[12]
Geneticienii moderni confirmă umanitatea genetică deplină a fătului
chiar din momentul fertilizării. Jerom Lejeme, The
Concentration Can (Harrison, New York, 1992).
[13]
Sf. Vasile cel Mare, 'Epistole', CLXXXVIII, Canonul 2.
[14]
Sf. Grigore de Nisa, 'Apologia', IX.
[15]
John Kowalczyk, O perspectivă
Ortodoxă asupra avortului (Minneapolis, 1979), p. 19.
[16]
Ioan XXIII, Encyclical Mater
et Magistra, III, 194.
[17]
Citat în Ortodoxia americană,
4, vara, 1992.
[18]
Arhiepiscopul Iacov, Credintă
pentru o viată (New York, 1988), pp. 171-172.
[19]
Cuvântul, publicat de Biserica
Ortodoxă Antiohiană, ianuarie 1993.
[20]
Arhimandritul George Capsanis, staretul Mânăstirii Osiou (Muntele
Athos, Grecia), Erosul căintei,
trad. Alexander Golitizin (Newburry, 1993), p. 71.