Slujirea în Biserică

 

          În Biserica Ortodoxă o mare parte din structura serviciilor liturgice provine din slujirea evreilor, care au fost cei dintâi crestini.[1] Serviciile religioase ale Bisericii istorice sunt de asemenea inspirate de slujirea si rugăciunea cerească asa cum sunt descrise în Apocalipsa.

          Jaroslav Pelikan scrie:

          "Cei dintâi crestini au fost evrei si în noua lor credintă au găsit o continuitate cu cele din vechime…Din cele dintâi capitole ale Faptelelor Apostolilor avem o imagine a comunitătii crestine care a continuat să urmeze Scripturile [vechi testamentare], slujirea si regulile vietii religioase iudaice…Biserica, prin urmare, este mostenitoarea promisiunilor si prerogativelor iudaice."[2]

          Potrivit Sfintei Traditii, liturghia Ortodoxă nu este doar o abordare 'optională' sau 'denominatională' a slujirii bisericesti ci continuitatea vie si neîntreruptă a practicilor si traditiei instituite de Dumnezeul Cel Viu, de Fiul Său si de Apostoli, de Părintii Bisericii si de fiecare crestin până în zilele noastre.[3] Mai mult chiar, nu a fost nicicând o vreme când slujirea în Biserica primară a fost 'primitivă' în sensul de a fi neliturgică sau nesofisticate. Slujirea crestină primară a început în contextul liturghiei iudaice ultrasofisticate.[4]

 

Continuare
Cuprins

[1] Vezi Cap. 1 'Adevăratul Israel' de Jaroslav Pelikan, în Nasterea Traditiei crestine, pp. 12-27.

[2] Jaroslav Pelikan, Traditia crestină, vol. 1, în Nasterea Traditiei Catolice, pp. 13-26.

[3] "Biserica evidentiază mereu permanenta credintei sale de-a lungul veacurilor, încă de la începuturi. Această identitate, încă din vremea Apostolilor, este semnul si mostenirea cea mai de pret a dreptei credinte - întotdeauna aceeasi…

'Traditia' în Biserică nu este continuitatea amintirii omului sau un set de rituri si de obiceiuri. Este o traditie vie - depositum juvenescens,   după exprimarea Sf. Irineu. Prin urmare, ea nu este o sumă de reguli moarte. Traditia este deci o continuitate a prezentei Duhului Sfânt în Biserică, a Călăuzirii Divine si a iluminării…

'A-i urma pe Sfintii Părinti'…Aceasta nu este o referintă la o traditie abstractă în formule si sintagme. Este, întâi de toate, un apel la sfintii martori. Facem apel la Apostoli, nu doar la o 'traditie apostolică abstractă'. La fel ne raportăm si la Părinti." George Florovsky, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiva Ortodoxă, pp. 105-106.

[4] Ben Williams, Slujirea Ortodoxă (Minneapolis, 1990)