Frumusetea 'inutilă' si realitatea iconică

 

În lumea noastră desacralizată am fost întotdeauna nedumeriti în ceea ce priveste scopul existentei noastre fizice. Am devenit pragmatici si limitati în întelegerea noastră a realitătii. Si totusi, Biserica Ortodoxă nu priveste scopul lumii materiale doar în termeni 'practici'. Sf. Maxim Mărturisitorul vorbeste despre Sfânta Traditie, în ceea ce priveste sensul vietii, astfel:

"Toate lucrurile nemuritoare si nemurirea însăsi, toate lucrurile vii si Viata însăsi, toate lucrurile sfinte si sfintenia însăsi, toate lucrurile bune si bunătatea însăsi, toate binecuvântările si binecuvântarea însăsi, toate fiintele si fiinta însăsi sunt manifestări ale lucrării lui Dumnezeu…Căci Dumnezeu este Dătătorul a toată viata, al nemuririi, sfinteniei si bunătătii si El transcende fiinta tuturor fiintelor văzute si nevăzute…"[1]

 Biserica ne învată că prin nevointe ascetice, prin Împărtăsanie, prin slujire liturgică, prin căintă si Spovedanie putem să fim din nou împreună cu Dumnezeu, fizic si duhovniceste. Si astfel putem să descoperim că întreaga viată e sacramentală. Falsele distinctii între duhovnicie si laicitate, între evlavie si purtarea lumească, între carne si duh, sunt, cu toate, dizolvate într-o unică realitate prin care ne putem întoarce la Dumnezeu prin slujire, printr-o dreaptă raportare la creatia Sa.

Sfânta Traditie arată că, departe de a fi un rit religios fără rost, Împărtăsania este locul de întâlnire dintre Dumnezeu si om.[2] Prezenta lui Hristos în pâine si vin este lucrul cel mai direct pe care îl aflăm în această viată. Prin aceasta puntea surpată dintre supranatural si ceea ce numim lumea naturală este refăcută.

Asa cum scrie Augustin:

"Desi cel mic nu are acea credintă pe care o împărtăsesc cei credinciosi, sacramentul aceleiasi credinte îl situează în rândul celor credinciosi. Căci de vreme ce răspunsul se regăseste în credintă si prin aceasta se deosebesc cei credinciosi, cei mici sunt numiti si ei credinciosi, nu datorită înăltării mintii lor către lucrul în sine, ci prin împărtăsirea cu acelasi lucru."[3]

În Biserica Ortodoxă până si copiii mici primesc Împărtăsania, de vreme ce aceasta îi face credinciosi. Hristos ne-a spus fiecăruia să ne înfătisăm înaintea sa ca pruncii. Biserica Ortodoxă extinde această învătătură în sensul literal si în cazul copiilor.  Copiii se împărtăsesc si ei cu Hristos prin Botez, mirungere si Împărtăsanie. Hrăniti cu Trupul si Sângele lui Hristos, asa cum ar fi hrăniti cu sângele de mamă înainte de nastere, si copiii iau parte la Praznicul Bisericii istorice de vreme ce fac si ei parte din marea familie de oameni.

Sfintii Părinti ne învată că lumea, existenta, materia, spiritul, sunt toate în chip tainic, supranaturale. Întreaga viată este o taină, este o unică realitate duhovnicească si fizică.

În Împărtăsanie suntem, pentru o clipă, oameni desăvârsiti, transportati înspre tărâmurile ceresti desi încă pe pământ. Trupul si Sângele lui Hristos unesc în chip tainic cele lumesti si fizice cu cele vesnice si transcendente într-o Taină duhovnicească.

Potrivit Sfintei Traditii, toată existenta fizică a fost mântuită prin Întrupare. Dumnezeu a cinstit smerenia cutezătoare a Mariei. Dumnezeu se foloseste de dragostea de mamă, de ulei si de laptele de mamă pentru a ne aduce la sine. Ceea ce facem într-o mănăstire, într-o biserică, la micul dejun sau în munca noastră este săvârsit în prezenta Domnului atunci când vine dintr-un sentiment de recunostintă pentru faptul că, prin Hristos, Creatorul nostru ne-a primit, încă o dată, în grădina Sa.

Biserica nu se rusinează de realitatea materială a Domnului. Sfântul Ioan Damaschinul scria:

"Trupul este cu adevărat unit cu Divinitatea, Trupul Care S-a născut din Fecioară. Căci nu Trupul Care a fost înăltat vine înapoi din ceruri, ci pâinea însăsi si vinul sunt prefăcute în Trupul si Sângele lui Dumnezeu. Dacă vrei să iscodesti felul în care aceasta se întâmplă, ajungă-ti să afli că se întâmplă prin Duhul Sfânt, la fel cum prin Duhul Sfânt Domnul S-a întrupat din Născătoarea de Dumnezeu. Mai mult decât aceasta nu stim, decât că cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, lucrător si puternic. Pentru cei care se împărtăsesc din El cu vrednicie si cu credintă, El lucrează întru iertarea păcatelor si viata vesnică si întru păzirea sufletului si a trupului…Pâinea si Vinul nu sunt un fel de Trup si Sânge al lui Hristos - ferească Domnul! - ci Însusi Trupul sfintit al Domnului, de vreme ce Domnul Însusi a spus: 'Acesta este Trupul Meu' "[4].


Continuare
Cuprins

[1] Sf. Maxim Mărturisitorul, 'Primul veac de teologie', în Filocalia, vol. 2, trad. G.E.H.Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 124.

[2] Ioan 6:51; 1 Corinteni 11:23-52; Luca 22-20; Matei 26:27-28; Marcu 14:23-24; 1 Corinteni 10:17; 1 Ioan 1:7; 1 Corinteni 11:29; Matei 26:28; Ioan 6:56-58 etc.

[3] Sf. Augustin de Hippo, 'Epistola către Bonifaciu', A.D. 408, în Credinta Părintilor din vechime, vol. 3, trad. W.A.Jurgens, p. 651.

[4] Sf. Ioan Damaschinul, 'Despre izvorul cunoasterii', în Credinta Părintilor din vechime, vol. 3, trad. W.A.Jurgens, p. 339.