Praznicul etern

            Părintele Alexander Schmemann scrie că la sfârsitul Praznicului Euharistic 'totul este clar, totul este simplu si luminos. O astfel de deplinătate umple totul. O astfel de bucurie pătrunde toate. O astfel de dragoste radiază prin toate. Suntem din nou la începuturi, acolo unde înăltarea noastră înspre masa lui Hristos în împărătia Sa a început.'[1]

          Crestinii din diverse secte de azi pot să facă multe lucruri folositoare, chiar spirituale, pe care ei le numesc 'slujbe'. Însă potrivit mărturiei neîntrerupte a Bisericii istorice, ei nu s-au alăturat celor care se împărtăsesc cu Sfânta si eterna Împărtăsanie, dată de preoti autentici care au autoritatea reală, cu care au fost investiti de Iisus, transmisă prin neîntrerupta succesiune istorică si apostolică. Prin urmare acestia nu au slujit - nu s-au împărtăsit - lui Hristos în felul în care El l-a arătat explicit tuturor celor care-L urmează. Si nici nu au avut parte de frătia cu care toti credinciosii, căci ei sunt primii crestini din istorie care ignoră ceea ce este faptul de viată central pentru toti ceilalti crestini - Praznicul euharistic - si viata ascetică sacramentală care ne pregăteste pentru el. Nu putem pretinde să devenim precum Hristos în afara Bisericii istorice.[2] Si nici nu putem întelege vreodată de ce întreaga Biserică istorică pretuieste de două mii de ani slujirea sacramentală si o viată trăită în contextul calendarului liturgic, căci niciodată nu am participat noi însine în ele. Nici o carte, nici măcar cartea de fată, nu îl va aduce pe scepticul Protestant sau pe Romano-Catolicul modernizat după Consiliul Vatican II, mai aproape de traditia euharistică autentică a Bisericii istorice, dacă acea persoană asteaptă să fie convinsă cu argumente teologice rationale. În cele din urmă trebuie să ne smerim si să învătăm trăind slujirea autentică, nu doar citind despre ea. Aceasta este credinta adevărată în actiune. Adevărata teologie este în rugăciune, iar adevărata rugăciune este slujire, iar adevărata slujire este participare în comuniunea tuturor sfintilor, în comunitate neîntreruptă de la începuturi. Acesta este mesajul Sfintei Traditii. Si aceasta este ceea ce Hristos i-a spus lui Petru: 'căci nu trup si sânge ti-a făcut tie cunoscut aceasta…' (Matei 16:17)