Bunătate de dragul bunătătii

          Predicatorul renumit, Sf. Ioan Gură de Aur, a cuvântat Omilia sa de Pasti în Catedrala din Constantinopole într-o dimineată din secolul al V-lea. S-a adresat celor care au venit să-si isprăvească Postul si să se bucure de Domnul Înviat. Cuvintele sale stârnesc si astăzi o bucurie negrăită. Si astăzi sunt la fel de proaspete ca în ziua în care, în fata a mii de credinciosi, a rostit:

"Este cineva între voi care Îl iubeste pe Dumnezeu?

Să vină si să se împărtăsească din acest luminos, măret praznic!

Este cineva între voi care e slujitor întelept?

Să se bucure căci intră în bucuria Domnului nostru!

Este cineva între voi ostenit de post?

Să vină si să-si primească răsplata!

Este cineva între voi care a trudit de la primul ceas?

Să vină să îsi primească azi plata muncii sale!

Este cineva care a venit după ceasul al treilea?

Să fie bucuros, căci prăznuieste!

Este cineva care a venit după ceasul al saselea?

Să nu sovăie, căci nimic nu rămâne neîmpărtăsit!

Este vreunul care a ajuns după ceasul al nouălea?

Să vină înainte fără întârziere!

Este cineva care a ajuns abia la ceasul al unsprezecelea?

Nu vă temeti de întârzierea voastră, căci bunătatea Stăpânului este neîntrecută.

El îl primeste pe ultimul ca pe cel dintâi.

El dă odihnă celui din ceasul al unsprezecelea

La fel cum o dă celui care s-a nevoit de la primul ceas.

El este milostiv cu primul, asa cum este iubitor fată de celălalt.

Primului îi arată generozitate, celuilalt bunătate.

El cinsteste fapta si stăpâneste telul omului.

Prin urmare intrati cu totii în bucuria Domnului vostru!

Atât primul cât si cel de pe urmă să primească răsplata,

Bogat si sărac să dăntuiască si să cânte împreună,

Cel chibzuit si cel nepăsător să cinstească această zi,

Cei care au tinut postul si cei care nu l-au tinut,

Masa e plină si fiecare să ia parte la ospăt

Vitelul e pentru fiecare, nimeni să nu plece flămând

Să vină fiecare să se împărtăsească la ospătul credintei!

Să se bucure de răsplata dragostei si a bunătătii!

Nimeni să nu-si plângă sărăcia

Căci o împărătie a tuturor este acum printre noi

Nimeni să nu se deznădăjduiască de căderile sale

Căci iertarea a înviat din morti,

Nimeni să nu se mai teamă de moarte

Căci moartea Mântuitorului nostru ne-a eliberat

Fiind tinuti în puterea Lui, El ne-a vindecat de moarte

Coborându-Se la iad, El l-a robit

Si l-a amărât când i-a gustat din carne

Si prevăzând aceasta Isaia a strigat:

'Iadul s-a înfricosat  întâlnindu-te, Mântuitorule'.

S-a înfricosat pentru că a fost înfrânt

S-a înfricosat pentru că a fost batjocorit

S-a înfricosat pentru că a fost încătusat

S-a întrupat si s-a înfătisat lui Dumnezeu

S-a făcut pământ si s-a înfătisat raiului

S-a făcut chip văzut si a fost înfrânt de chip nevăzut.

O, moarte, unde e boldul tău?

O, moarte, unde e victoria ta?

Hristos a-nviat si tu esti doborâtă

Hristos a-nviat si diavolul e răpus

Hristos a-nviat si îngerii se bucură

Hristos a-nviat si viata e din belsug si liberă

Hristos a-nviat si nu mai e nimeni în morminte!

Căci Hristos, când a fost înviat din morti

S-a făcut întâiul rod al celor adormiti

Slavă Lui si mărire în vecii vecilor. Amin."[i]

          Dacă există Dumnezeu si dacă Si-a trimis Fiul să ne arate calea sacramentală de comuniune cu El, dacă crestinismul este adevărat, atunci răspunsul la declinul moral al culturii noastre este acelasi acum, ca în secolul al V-lea: "Bucurati-vă cu totii în Domnul!" Bucuria o aflăm acolo unde a fost întotdeauna: în Hristos Cel Înviat si în Biserica Sa Una Adevărată, Sfântă, Sobornicească si Apostolească, în comunitatea Sa Ortodoxă purtătoare de Hristos, lăcasul viu al Celui căruia Îi cântăm: "A Lui fie slava si puterea în vecii vecilor, amin!" Fiecare din noi are nădejde nu pentru că suntem 'buni' sau 'alesi', ci pentru că 'Domnul, gelos în slava Sa, Îl va primi pe ultimul ca pe cel dintâi.'