Cluburi etnice
O altă problemă specifică situatiei de la noi din America este că
unele Biserici Ortodoxe par să fie mai mult un fel de cluburi sociale, decât
reprezentantele misionare, evanghelice ale Bisericii universale din vechime.
Biserica Ortodoxă universală s-a făcut cunoscută prin expansiune, nu prin
retragere în sine. A evanghelizat regiuni întinse de pe glob: toate natiile
slave, întregul Orient Mijlociu, Alaska, portiuni întinse din Africa, Europa
si Asia, inclusiv cea mai mare portiune de pământ din lume: Rusia. Si totusi,
în unele congregatii de astăzi, obsesia păstrării limbilor materne, a
obiceiurilor si sărbătorilor nationale este adesea mai importantă decât
primirea străinilor, decât căutarea de noi convertiti si, ceea ce contează
cu adevărat, decât propovăduirea doctrinelor de bază ale teologiei Ortodoxe,
ale slujirii, ale Spovedaniei, ale vietii ascetice si morale. Ca să nu mai
amintesc că unii 'Ortodocsi' în America îi tratează cu vădită ostilitate
pe convertiti.
În August 1992 am primit o scrisoare de la un relativ proaspăt
convertit la Ortodoxie. Scrisoarea vorbeste de la sine. Am ales, desigur, să păstrez
anonimatul acelei scrisori:
"Dragă D-le Schaffer,
Asa cum am arătat într-o
scrisoare precedentă, am trecut prin multe nevointe de când am devenit Ortodox
cu un an în urmă. Pe de o parte, în timp ce Biserica Ortodoxă oferă
slujirea adevărată, continuitatea istorică, sacramentele, succesiunea
apostolică, ea arată în acelasi timp răceală, rezerve, nominalism, lipsă
de evanghelizare si de spirit misionar si este victima influentelor etnice. Desi
preotul meu mi-a acordat un ajutor enorm, doar un singur cuplu (din 350) de
enoriasi s-a arătat binevoitor fată de mine când m-am alăturat bisericii. De
cele mai multe ori mă rog singur si încă nu m-am integrat acestui mod de rugăciune
de masă. Îl găsesc atât de diferit fată de biserica evanghelică de unde
vin si unde nu puteai să intri sau să iesi din biserică
fără să fii luat de brat de o multime de oameni, fără să primesti
tot felul de brosuri de informatii si fără să fii invitat să rămâi la o
cafea după aceea. Pe lângă aceasta nu pare să se facă nici un efort pentru
a ajunge la membrii comunitătii. Nici nu se poate vorbi, de fapt, de
evanghelizare.
Stiti, într-un
fel mă simt foarte frustrat pentru că am ales Ortodoxia si totusi, în ciuda
tuturor neregulilor si lipsurilor, stiu că am descoperit slujirea adevărată.
Acum că am văzut, gustat si auzit adevărul, cum as mai putea oare să mă mai
întorc la Protestantism, chiar dacă îmi e greu ca Ortodox?"
În timp ce este de înteles că, din ratiuni istorice, limbile initiale
- greaca modernă, araba, slavona bisericească etc. sunt încă folosite, într-o
măsură sau alta, în diferite Biserici Ortodoxe din America îmi pare că
limba natională este adesea folosită ca barieră prin care 'străinii' sunt
tinuti la distantă. S-ar putea să nu fie ceva premeditat, dar aceasta totusi rămâne
o practică nefericită si ne-Ortodoxă.
Să ne gândim că Sfintii Chiril si Metodiu au inventat un întreg
alfabet (alfabetul chirilic) pentru a-i evangheliza pe slavi. Dacă ar fi
insistat ca slavii analfabeti să învete greaca, Ortodoxia nu s-ar fi răspândit
niciodată dincolo de Bizant si falsa pretentie Romano-Catolică potrivit căreia
Biserica Ortodoxă este 'ramura uscată' a Bisericii istorice s-ar fi dovedit
adevărată.
Datorită încăpătânării de a păstra limba tării lor de origine,
multe Biserici Ortodoxe pierd legătura cu proprii lor enoriasi, iar generatia a
doua si a treia sunt definitiv pierdute pentru Biserică. Acesti enoriasi ajung
să stie mai multe despre sărbătorile nationale si despre folclorul tării lor
decât despre bazele vietii crestine.