Ramura uscată
În Biserica Ortodoxă
contemporană o problemă mult mai gravă decât certurile pentru statul juridic
sau limba folosită, este aceea că Biserica pare să contină multi mireni si
chiar câtiva preoti care sunt departe de a fi entuziasti. Îmi pare că
Biserica Ortodoxă Apuseană este mai degrabă plină de uscături de ultimă
spetă. Cu toate acestea, în mijlocul acestor uscături (cunoscute de altfel
sub numele de 'crestini nominali') există si muguri care îl urmează si îl
imită pe Hristos. Vestea cea bună este că, trăind cu credintă o viată
sacramentală, multi Ortodocsi de diferite etnii sunt cu adevărat entuziasti.
Cu toate acestea, pentru noii sau potentialii convertiti obisnuiti cu
felul de a fi entuziast (oricât de fals sau de gresit directionat) din unele
secte Protestante, unele comunităti Ortodoxe pot apărea niste locuri unde
greci, ucrainieni, palestinieni, rusi sau altii, se adună ca să savureze mâncarea
lor traditională, să-si vorbească limba, să-si încurajeze copiii să se
socializeze (si să se căsătorească cu cineva din interiorul clanului etnic)
si unde entuziasmul vietii sacramentale crestine a fost cu totul uitat, sau,
altfel spus, naivul proaspăt convertit, în căutare de Muntele Athos, va găsi
că Biserica Ortodoxă nu e altceva decât o variantă etnică a unui club
local.
Ca mărturie a acestei tragedii spirituale stă numărul extrem de redus
de credinciosi Ortodocsi americani care se nevoiesc printr-o viată sacramentală
în Biserică. Multi 'Ortodocsi' nu se spovedesc cu regularitate preotului lor
sau unui alt părinte duhovnicesc si astfel se constată un progres duhovnicesc
redus si o viată netrăită sacramental în Biserică. Ruptura aceasta dramatică
de Sfânta Traditie este întristătoare si nechibzuită. În cultura noastră
laică se cheltuiesc milioane de dolari numai pentru tratament psihiatric sau
psihologic. Si totusi, noi cei care avem acces la o spovedanie autentică ce
duce spre mântuire adesea nu ne folosim de acest dar dumnezeiesc!
În unele Biserici Ortodoxe la sacramentul Împărtăsaniei rareori
participă majoritatea enoriasilor. Unii 'Ortodocsi' sunt atât de nominali încât
s-au obisnuit să se împărtăsească doar o dată sau de două ori pe an. Pe lângă
aceasta unii preoti par să fi acceptat statutul unei 'Biserici Ortodoxe'
nominale, americanizate si protestanteizate. Datorită acestui lucru nu izbutesc
să propovăduiască Spovedania, moralitatea crestină si viata ascetică
sacramentală ca să nu-si ofenseze cumva enoriasii secularizati.
Atâta vreme cât unele consilii parohiale locale au puterea să-i tină
legati la mâini pe preoti - să înceteze orice plată si să-i intimideze -
este de înteles că multor preoti le lipseste curajul moral si ajung să
prezideze deasupra cluburilor sociale grecesti, rusesti sau arabe în care
'preotia' lor a degenerat într-un fel de 'ethnomonarhie'. Se pare că si unii
episcopi au fost redusi într-un mod asemănător la statutul de birocrati, gata
să facă orice pentru a fi primiti în 'respectabila' societate americană
secularizată în loc de a fi părinti duhovnicesti…Aceasta este o pierdere
dureroasă pentru Biserică.