Două
biserici
Datorită nominalismului din Biserica Ortodoxă Americană se poate spune
că există de fapt două Biserici Ortodoxe în America. Una este Biserica
Ortodoxă istorică, cealaltă un fel de club social si etnic. Precum grâul si
neghina, aceste două biserici co-există una lângă alta, între peretii fiecărei
congregatii. Nimeni nu are dreptul să judece credinta altuia. Totusi, anumite
realităti practice ale comunitătilor Ortodoxe contemporane îi vor soca si
chiar dezamăgi pe noii veniti la Ortodoxie.
Una dintre acestea este lipsa de implicare financiară a multor Ortodocsi
în parohiile lor. Există, de bună seamă, cazuri izolate de generozitate –
atunci când numele donatorului apare pe câte o icoană, clădire sau alt
obiect – însă majoritatea parohiilor sunt fără bani. Si aceasta nu pentru
că enoriasii ar fi săraci sau nevoiasi, ci pentru că prea multi
‘Ortodocsi’ au devenit nominali în credinta lor si s-au deprins cu
obiceiuri necuviincioase în ceea ce priveste donatiile pentru Biserică.
De exemplu, multi Ortodocsi greci care vin în America s-au obisnuit cu o
‘Biserică de Stat’. (În Grecia Biserica Ortodoxă este finantată de către
guvern). De aceea asteaptă ca altcineva să plătească taxele bisericesti.
Acest nărav a adus la situatia în care multe parohii încercă mai degrabă să
vândă câte ceva ne-Ortodocsilor decât să se achite de cheltuielile care le
revin. În loc să doneze cu regularitate Bisericii, unii enoriasi par să creadă
că festivalurile gastronomice si jocurile de tip Bingo sunt căi ‘Ortodoxe’
de a colecta bani. Aceasta datorită unei cacialmale pe care Protestantii după
Evanghelie ar găsi-o revoltătoare. Dacă majoritatea Ortodocsilor ar dona
doi-trei la sută din venitul lor (ca să nu pomenim de cuvenita zeciuială
neonorată) toate taxele parohiale ar fi achitate.
O dată cu criza cronică de fonduri vin alte probleme, cum ar fi
lipsa de bani pentru educatia copiilor sau pentru o bibliotecă a
Bisericii. Asadar se plăteste un pret dublu. Mai întâi mărturia Bisericii
este ca si inexistentă, fiindcă ne-Ortodocsii aud de Biserică doar atunci când
aceasta adună fonduri pentru câte un eveniment. Apoi Biserica îsi cheltuieste
energiile pe ridicarea seculară de fonduri în detrimentul progresului
duhovnicesc. Tinerii care cresc într-un astfel de mediu trăiesc cu impresia că
noua masină a lui tăticu’ sau noua slujbă a lui mămica este cu mult mai
importantă decât Biserica lui sau a ei. La urma urmei părintii dau mai multi
bani pe cheltuielile cauzate de masină decât pentru nevoile Bisericii si li se
pare că s-au achitat de datoria bisericească atunci când, o dată pe an, se
trezesc devreme să frigă un miel la ‘festivalul gastronomic’.
Ironia face ca aceiasi părinti care ‘nu-si pot permite’ biserica se
vor lamenta mai târziu pentru depărtarea copiilor lor de credintă si probabil
că îl vor condamna pe preot pentru asta. Pentru a ilustra gravitatea acestei
probleme să amintim că un preot al unei comunităti Ortodoxe grecesti pe care
am vizitat-o mi-a mărturisit că mai mult de o treime din bugetul anual a fost
asigurat prin donatiile a sase din cele 126 familii. Toate cele sase familii
erau convertiti la Ortodoxie care îsi achitau constiincios zeciuiala si nu erau
nici pe departe dintre cei mai bogati enoriasi ai parohiei. De fapt erau printre
cei mai săraci.