Vacarmul ecumenic
Nu toti liderii Ortodocsi au fost amăgiti de miscarea ecumenică. Si
totusi, până si unul din cei mai de seamă, precum răposatul Pr. Georges
Florovski a nutrit mari sperante că ‘ecumenismul’ va produce rezultate pe
care nu le-a adus. În 1949, Pr. Florovski scria:
“Consider că participarea
Ortodoxă la Miscarea Ecumenică ar trebui să aibe aceeasi importantă ca o
actiune misionară. Biserica Ortodoxă este anume chemată să joace un rol în
schimburile ecumenice de idei, tocmai pentru că este constientă de rolul său
de păzitor al credintei apostolice si al Traditiei în toată deplinătatea ei
si astfel este singura Biserică adevărată; pentru că stie că detine comoara
harului dumnezeiesc prin continuitatea propovăduirii sale si a succesiunii
apostolice; în fine, pentru că în acest fel poate pretinde un loc special în
crestinismul divizat”.
Ce sentiment nobil a nutrit Florovski, căruia îi purtăm o vie
amintire. Si totusi, ce întristător să ne gândim că o astfel de minte ca a
sa a putut fi atât de orbită de buna sa credintă nevinovată în ceea ce
priveste natura adevărată a involutiei Protestante care a dus la dezintegrarea
civilizatiei sale, la acceptarea avortului la cerere, la hirotonisirea femeilor,
homosexualilor si lesbienelor - apostazia si erezia ‘inerente’ din teologia
Protestantă liberală. Ironia face ca însesi elementele Protestantismului,
elementele ‘liberale’ care aveau de a face cu ecumenismul sunt primele ce
aveau să fie cele mai secularizate, si reprezintă tot mai putini oameni pe măsură
ce numărul lor scade, ca urmare a zgomotosului scepticism Protestant. Ce ciudat
că singurii Protestanti după Evanghelie si Fundamentalisti cu care teologii
Ortodocsi, precum George Florovski, au multe în comun – cel putin în materie
de teologie – sunt chiar Protestantii care în principiu nu au avut nimic de a
face cu esuata ‘miscare ecumenică’.
A venit vremea ca Ortodocsii, chiar si cei care si-au pus mari sperante
în ecumenism, să recunoască adevărul: din perspectivă Ortodoxă miscarea
ecumenică este un esec. Este un fiasco absolut de felul celui din Liga
Natiunilor, un alt produs al utopiei esuate a secolului XX. Ortodoxia ‘nu a
dospit întreaga pâine’. Mai degrabă invers. Apostazia Protestantismului
liberal si acceptarea de către denominatiile Protestante a imoralitătii si
perversitătii a crescut exponential în timpul ‘erei ecumenice’.
Buna credintă nevinovată a Ortodocsilor în miscarea ecumenică a fost
abuzată. Rezultatul adevărat al implicării Ortodoxe nu a fost acela de a da mărturie
pentru adevăr, ci de a da onoarea pe scandal si de a-i dezorienta pe
credinciosi în ce priveste caracterul adevărat al Protestantismului apostatic
relativist.
Ironia face ca miile de Protestanti care s-au convertit la Ortodoxie,
inclusiv numerosi pastori si preoti din diferite denominatii, nu au venit la
Biserica Ortodoxă ca urmare a ‘mărturiei’ Ortodoxe în ecumenism, ci
dimpotrivă. Valul de Protestanti proaspăt convertiti au venit la Biserică nu
datorită eforturilor ei politicoase de ‘dialog’, ci datorită mărturiei ei
apostolice si patristice de veacuri, inclusiv aceleia care afirmă că Biserica
Ortodoxă este adevărata Biserică.
Fosti Protestanti ca si mine nu au venit la Ortodoxie pentru ‘dialog’
sau pentru că ni s-a spus că ‘suntem cu totii o familie fericită de
crestini’, ci pentru a putea afla adevărul. Pr. Florovski (care desi s-a lăsat
amăgit în ceea ce priveste ecumenismul, rămâne unul din Ortodocsii cei mai
de seamă ai vremii noastre) scoate in evidentă aceasta:
“În biserica primară predica a
fost teologică. Nici vorbă de speculatii desarte. Noul Testament
însusi este o carte de teologie…Ceea ce ne lipseste ‘într-o vreme ca cea
în care trăim acum’ este tocmai o teologie existentială solidă. De altfel
atât clerul cât si mirenii sunt flămânzi după teologie. Si fiindcă nici o
teologie nu este predicată, se adoptă niste ‘ideologii bizare’ si care
apoi sunt amestecate cu fragmente de credinte traditionale. “
Toate ‘evangheliile rivale’ din zilele noastre ne seduc prin aceea că
oferă un anumit tip de teologie, un sistem de pseudo-dogme. Ele sunt luate de
bune de către cei care nu găsesc nici o teologie în crestinismul de ‘tip
modern’.