Călăuze oarbe

          Ne-am pierdut orice simt al transcendentului în ce priveste întelegerea lucrurilor, notiunea de ideal, de frumusete.  Cu toate acestea, în America începe să se arate tot mai mult esecul secularismului  ca alternativă pentru morala crestină.  Crima si analfabetismul, destrămarea familiilor si distrugerea oraselor sunt mărturii ale adâncirii fisurilor în utopia secularismului.

          În ciuda esecurilor repetate, în ciuda neputintei statului secular de a oferi solutii reale pentru sărăcie, pentru reforma sistemului de învătământ, ajutorul social, siguranta publică si stabilitatea economică, ori pentru sprijinirea familiei, elita noastră seculară (intelectualii care domină institutiile de învătământ, mass media, lumea show business-ului, curtile tribunalelor, sindicatele din învătământ si întreg aparatul birocratic) continuă să pretindă că detine răspunsurile la toate problemele noastre.[1] 

Intelectualii au îndrăznit să se angajeze să rezolve până si situatiile de patologie socială pe care de altfel chiar ei le-au creat.  Acum tot ei sunt aceia care ne cer să le dăm mai multi bani, mai mult timp, să îi lăsăm să ne mărească taxele la nesfârsit, pentru ca ei să continue cu experimentele lor utopice de inginerie socială si de 'virtute', finantate de stat.[2]  Si asta în ciuda faptului că cei mai putin productivi în societatea noastră sunt adesea chiar aceia cu care inginerii nostri sociali si programele lor guvernamentale au avut cel mai mult de a face.[3]

          Au dus orele de educatie sexuală, tehnicile de instructie morală si de întelegere a valorilor la triplarea numărului de nasteri nelegitime în ultimii treizeci de ani?  Nici o pagubă în asta...Legalizarea avorturilor de către stat le sare în ajutor celor care practică sex de ocazie.  A esuat educatia de stat amorală si militant secularizată să disciplineze, să educe si să producă cetăteni responsabili si maturi?  Nici o grijă...Se rezolvă si asta cu mai multi bani, profesori si facilităti.  Experti în “situatii de conflict” vor ajuta să domolească valul de violentă care face azi ravagii în scoli;  psihiatria si ajutoarele sociale vor înlocui nevoia omului de credintă religioasă.  Dacă toate dau gres, o să ne coborâm până si standardele academice în numele unei diversităti etnice corecte din punct de vedere politic.  La urma urmei, nu e acesta telul cel mai important în viată, să te simti cât mai bine si să faci ce-ti place?[4]

          Si totusi, pentru toti cei cu simtul ratiunii neadormit, refrenul fredonat de intelectualitatea americană din învătământ si din aparatul guvernamental  - mai multe programe, mai multi bani, mai putină religie traditională crestină -  pare să fie strigătul neputincios al unei filosofii esuate.        

          Nu mai trebuie să mire pe nimeni că intelectualitatea noastră este cel putin în parte vinovată pentru haosul social care ne înconjoară.  Cruciada secularistă si pro-statală, ce a coplesit institutiile americane în secolul douăzeci, a generat o vastă si arogantă literatură.  

          Stim cu totii, asa cum Hilton Kramer scrie, “care dintre elementele secularizate de stânga din viata noastră politică au distrus organizat sistemul public de învătământ.”[5]  Si mai stim care parte din cultura noastră a determinat legalizarea drogurilor, ba chiar a ajuns să considere luarea de droguri drept un stil legitim de viată.  Stim si cine a lansat miscarea negrilor care a distrus miscarea pentru drepturile civile si a înlocuit-o cu înrobirea programelor statale care a condamnat o întreagă generatie de afro-americani. Nu mai e un secret pentru nimeni propaganda miscării feminist-lesbiene, pentru familiile cu un singur părinte (mama), pentru familiile conduse de femei drept egale (dacă nu chiar superioare) în raport cu căsniciile traditionale.  Bibliotecile noastre contin încăperi întregi cu cereri pentru 'noi structuri familiale'.[6]

          Cu toate acestea, rezultatele produse de experimentul secularist american asteaptă încă a fi supuse judecătii.   A trecut destul timp, astfel că bravii nostri teoreticieni seculari si-au putut testa ideile.  Acum stim că, în ciuda pretentiilor feministe, familiile conduse de femei s-au dovedit a fi un dezastru, atât din punct de vedere financiar, cât si din punct de vedere moral. Majoritatea mamelor singure s-au dovedit incapabile să-si disciplineze copiii sau să scape de sărăcie.[7]  Am văzut că de fapt avortul nu s-a legalizat, asa cum proclamau cândva feministele, pentru a ajuta fetite de 12 ani violate si alte cazuri grave, ci pentru ca, pe an, 1.600.000 de 'parteneri sexuali' să folosească avortul ca mijloc de control al sarcinii, să caute si apoi să distrugă sarcini 'anormale', sau pentru a facilita ambitiile profesionale (si drumul spre o carieră) si pentru a face posibil consumul de sex ca oricare alt produs, fără nici o legătură cu responsabilitatea, deplina angajare si nasterea de copii.  Stim cine a creat climatul care a încurajat emanciparea sexuală în numele asa-zisei eliberări de sub povara 'dăunătoarelor valori traditionale'.  Si am văzut rezultatele:  cel mai mare număr de nasteri nelegitime din lume (cu exceptia Suediei, a cărei politică seculară si socialistă de ajutor social a încurajat un număr de nasteri nelegitime mai ridicat chiar decât în rândul populatiei americane albe, educate, din clasa de mijloc).  Stim de asemenea că militantii pentru 'emanciparea sexuală' sunt de negăsit acum, când a venit vremea să-si ceară scuze, sau măcar să explice, să remedieze utopia sexuală (declansată  chiar de ei) ce a degenerat într-o explozie de nasteri nelegitime, într-o epidemie de SIDA si într-un climat politic în care statisticile cu privire la rata violurilor si a avorturilor sunt singurele cifre care se înmultesc la fel de repede ca datoria externă.