Educratii

          Un exemplu edificator al atitudinii anti-umaniste a intelectualitătii noastre secularizate îl oferă domeniul educatiei.  Elita noastră n-a izbutit să educe cu adevărat, dar cu toate acestea a încercat să redefinească sensul educatiei, care ar urmări astfel să pregătească proletariatul din campusurile universitare pentru 'competitia din lumea concurentei acerbe a comertului inter-dependent international'.  Potrivit educatorilor moderni si birocratilor din sistemele de învătământ, dacă printr-un procedeu chirurgical, printr-o tehnică de inginerie genetică sau un program de eugenie muncitorii americani ar deveni mai 'competitivi' si dacă aceste inovatii ar elimina nevoia de a învăta împreună, ele ar fi binevenite.  Înainte se credea că educatia are o valoare intrinsecă pentru că moralitatea, virtutea, arta, frumusetea si viata aveau un rost, pentru că viata avea un sens etern, sacramental, transcendent si spiritual.  Astfel de idei, demodate astăzi, au fost înlocuite de sterilitatea cenusie a unui 'program educational' de tip Orwellian, care pregăteste o fortă de muncă dornică să coopereze si să fie 'competitivă' pe 'pietele mondiale' pentru a putea apoi fi o sursa importantă de taxe către stat. Multi secularisti din sistemele de învătământ au renuntat până si la idea dragostei de a învăta de dragul învătăturii, doar pentru că sufletul omului merită hrănit, iubit, luminat.

          Potrivit 'educratilor' nostri secularizati, sensul vietii pare să fie, de exemplu, puterea de a-i concura cu succes pe japonezi.  Unde înainte Dumnezeu era văzut drept garantul oricărui rost, acum pare să-i fi luat locul produsul national brut.  Dacă înainte Sfântul Vasile Cel Mare, Shakespeare si Leonardo Da Vinci erau considerati ziditori si înăltători de spirit, astăzi scopul învătării a fost redus la a stăpâni 'stiinta computerelor', dar nu pentru a te bucura de viată în deplinătatea ei, ci mai degrabă pentru a construi o masină mai ieftină sau pentru a reduce cheltuielile pentru sănătate.  Crezul educratilor este că fiinta omenească trebuie să fie continuatorul statului.

          Cu toate acestea, morocănosii subiecti ai experimentului educational utilitarist si secular par să fie acum în stare de revoltă.  Intelectualitatea stabilise că în viată nu există nici un sens ultim, transcendent, că 'telul' tinerei generatii se poate reduce la a deveni un trântore productiv.  Acea tânără generatie este acum fără repere.  În loc să fie niste plătitori de taxe, cuminti si ascultători, ei se revoltă, si-au pierdut interesul pentru studiu, se înjunghie unii pe altii, violează, consumă droguri în nestire.  Acei tineri supusi experimentelor educratilor nu fac fată examenelor, profanează monumentele publice, nu vor să învete să citească sau să gândească, se molestează în dormitoarele universitătilor, se uită la nesfârsit la programele imbecilizante de la televizor, îsi avortează copiii, fură, copiază la examene, iar când îsi termină studiile triseaza la plata taxelor.  Si totusi, mentorii lor seculari (sau mai degrabă inginerii lor sociali, maestri educrati) nu înteleg că e nevoie să le schimbe mentalitatea.[1]

          Numai aroganta nu pare să explice purtarea sfidătoare a elitei noastre sociale, a intelectualitătii noastre, a educratilor nostri, acum când toate programele lor au dat faliment.  Mi se pare că setea de putere si o iratională, aproape patologică ură fată de traditie, fată de traditia moralitătii iudeo-crestine în special, par să-i călăuzească pe secularistii nostri falimentari.

          Departe de a-si asuma responsabilitatea pentru esecurile pe care le-au produs, membrii intelectualitătii seculare americane preferă să-si ascundă mizeria sub covor si să meargă orbeste înainte.  Acesti asa-zisi liberali n-ar putea descrie societatea în care ei ar fi conservatori.  Schimbarea si revolta împotriva conventiilor au devenit status quo-uri.