Victimele
Episcopul
Ortodox grec Iacov scrie: "Probabil
că din fragmentarea si declinul culturii si moralitătii vremurilor noastre,
cel mai mult de pierdut au copiii.
Printr-o neglijare aproape criminală i-am văduvit de orice drept la
spiritualitate."[1]
Taxele
guvernamentale si politicile de ajutor social care favorizează divortul în
detrimentul căsătoriei; abordarea deconstructivistă a educatiei; dezlăntuirea
feministă din anii '70 care a glorificat familiile cu un singur părinte,
promovând divortul lejer si carierismul militant ca diagnostic universal pentru
femei în slujba evadării din viata traditională 'opresivă'; manipularea
curtilor judecătoresti pentru a forta societatea să adopte programele de
eugenie pro-avortive ale maternitătii planificate;[2]
folosirea pruncilor avortati în experimentele medicale; abandonarea
responsabilitătii părintesti de către mii de bărbati americani în favoarea
carierismului si a unei adolescente perpetue; asa-zisa emancipare sexuală a bărbatilor
fată de rolurile lor traditionale de protectori ai femeilor si copiilor;
asa-zisa emancipare a femeilor fată de responsabilitatea maternitătii si a
educatiei copiilor; esecul sistemului de educatie publică (ce constrânge
familiile cărora le pasă de copii să plătească de două ori scolarizarea: o
dată prin taxe si a doua oară prin meditatorii luati la copii) - toate
acestea, cu alte cuvinte întregul program al clasei intelectuale americane din
ultimii cincizeci de ani, au jucat un rol crucial
în generarea patologiei sociale a timpului nostru.[3]
Elita
noastră intelectuală nu a creat o utopie declarând război traditiei. În
schimb a dirijat dezintegrarea a ceea ce a mai rămas din spiritul de
responsabilitate individuală si de comuniune pe care societatea noastră
americană individualistă l-a avut cândva. Cresterea puterii guvernamentale în
vietile americanilor este reflectată de escaladarea dramatică a patologiilor
sociale - crimă, avort, nasteri nelegitime, analfabetism, pierderea oricărui
simt al valorii - pe care secularistii spun că programele de inginerie socială
ar fi fost menite să le vindece.[4]
[1] Arhep. Iacov - Credintă pentru o viată (New York, 1988), p. 123.
[2] Vezi Robert Marshall si Charles Donovan - Sterilitate planificată: politica socială si istoria maternitătii planificate (Harris, NY, 1990).
[3] Jessica Gress - Wright - "Liberalii, conservatorii si familia", în Commentary (aprilie 1992).
[4] William K. Killpatrick - De ce Johnny nu stie să deosebească binele de rău, mai ales Capitolele 1-6.