Victimele

Episcopul Ortodox grec Iacov scrie: "Probabil că din fragmentarea si declinul culturii si moralitătii vremurilor noastre, cel mai mult de  pierdut au copiii. Printr-o neglijare aproape criminală i-am văduvit de orice drept la spiritualitate."[1]

          Taxele guvernamentale si politicile de ajutor social care favorizează divortul în detrimentul căsătoriei; abordarea deconstructivistă a educatiei; dezlăntuirea feministă din anii '70 care a glorificat familiile cu un singur părinte, promovând divortul lejer si carierismul militant ca diagnostic universal pentru femei în slujba evadării din viata traditională 'opresivă'; manipularea curtilor judecătoresti pentru a forta societatea să adopte programele de eugenie pro-avortive ale maternitătii planificate;[2] folosirea pruncilor avortati în experimentele medicale; abandonarea responsabilitătii părintesti de către mii de bărbati americani în favoarea carierismului si a unei adolescente perpetue; asa-zisa emancipare sexuală a bărbatilor fată de rolurile lor traditionale de protectori ai femeilor si copiilor; asa-zisa emancipare a femeilor fată de responsabilitatea maternitătii si a educatiei copiilor; esecul sistemului de educatie publică (ce constrânge familiile cărora le pasă de copii să plătească de două ori scolarizarea: o dată prin taxe si a doua oară prin meditatorii luati la copii) - toate acestea, cu alte cuvinte întregul program al clasei intelectuale americane din ultimii cincizeci de ani, au jucat un rol crucial  în generarea patologiei sociale a timpului nostru.[3]

          Elita noastră intelectuală nu a creat o utopie declarând război traditiei. În schimb a dirijat dezintegrarea a ceea ce a mai rămas din spiritul de responsabilitate individuală si de comuniune pe care societatea noastră americană individualistă l-a avut cândva. Cresterea puterii guvernamentale în vietile americanilor este reflectată de escaladarea dramatică a patologiilor sociale - crimă, avort, nasteri nelegitime, analfabetism, pierderea oricărui simt al valorii - pe care secularistii spun că programele de inginerie socială ar fi fost menite să le vindece.[4]