Drumul mort
Cred că se găsesc motive întemeiate pentru care conservatorii nu s-au
lăsat călăuziti de religie sau denominatiile Protestante moderne. Asa cum
arată Neil Postman, religia americană s-a vulgarizat:
"Nu
demult l-am văzut pe Billy Graham împreună cu Shecky Green, Red Buttons,
Dionne Warwick, Milton Berle si alti ‘teologi’ aducând un omagiu lui George
Burns.
Pastorul Graham schimba poante cu Burns despre
pregătirile pentru vesnicie…Graham a asigurat publicul că Dumnezeu îi
iubeste pe cei care îi fac pe oameni să râdă… Eroare involuntară. A luat
pesemne canalul de televiziune N.B.C. drept Dumnezeu…
la televizor, religia, la
fel ca orice altceva, este prezentată ca divertisment. Tot ceea ce ar putea
face din religie o activitate omenească
istorică, profundă si sacră este
dat la o parte. Nu mai există nici un ritual, nici o dogmă, nici o traditie,
nici o teologie si, mai presus de toate, nici un simt spiritual transcendent. În
acest spectacol pastorul e vedeta, Dumnezeu e pe locul doi"[1].
Dată
fiind vulgarizarea religiei în America datorită multora din pastorii
Protestanti, refuzul conservatorilor este de înteles. Nici un om serios nu
si-ar putea închipui că denominatiile Protestante, cu spectacolele lor de
divertisment ieftin date drept ‘slujbe’ ar putea constitui o alternativă
viabilă pentru haosul secular din jurul nostru. Acesta este, cred, încă un
motiv pentru care, chiar de către conservatori, dezbaterile serioase pe teme
sociale se duc exclusiv pe teren secular, politic si economic. Denominatiile
Protestante, fie ele bizare, libertine sau paranoice, sunt total ignorate, lăsate
să se desfăsoare în perimetrul propriei lor culturi. Din păcate, Biserica
Romano-Catolică s-a vulgarizat la fel ca omoloaga sa Protestantă. Precum
cultura din jurul ei, are si ea o stringentă nevoie de nădejdea religioasă
transcedentală pe care doar religia din vechime, pură, nepolitizată o poate
oferi. În ziua de azi multi episcopi Romano-Catolici se comportă ca
politicienii, în timp ce liturghiile Romano-Catolice s-au transformat în
spectacole de divertisment[2].
[2] “În liturghia Bisericii [istorice] căutăm să atingem acea armonie desăvârsită între cele dinăuntru si cele din afară. Noi sărbătorim Mântuirea, care a început să restaureze toate lucrurile.” Thomas Howard – A fi evanghelic nu e de ajuns (Nashville, 1985) p. 104. Din păcate, Howard, care s-a convertit la Biserica Romano-Catolică, descrie o liturghie ce nu se mai regăseste în Romano-Catolicismul modernizat din ziua de azi.