Nu, nu este vorba de acel Moise care a scos Israelul din Egipt și l-a condus timp de patruzeci de ani prin pustie către țara țara făgăduită. Scriu aici despre un alt Moise, care a fost prietenul meu în România, și cu care am reușit să vorbesc doar de câteva ori la telefon aici în Statele Unite.
Moise a fost un om remarcabil. Era rom, dar în primul rând un credincios penticostal de un mare curaj și puritate sufletească. L-am cunoscut în anii 70, când grupul de credincioși din care făceam parte era confruntat cu presiuniile regimului comunist. Unii dintre noi erau speriați, alții combativi, dar fratele Moise era vesel și relaxat. La o anchetă a securității, un ofițer l-a întrebat, ”Îți dai seama că te pot bate?” iar el a răspuns, ”Nu cred că mă vei bate pentru că nu ți-am făcut nici un rău”.
Prietenul meu Moise a trecut nu Marea Roșie, ci Oceanul Atlantic. A emigrat în SUA la începutul anilor 80 și s-a stabilit cu familia lui în California. A avut nouă copii și patruzeci și unu de nepoți. Dumnezeu i-a binecuvânt cu prosperitate și armonie. I-am cunoscut și eu când am venit la Los Angeles ca să particip la slujba de înmormântare. Familia lui contrazice orice stereotipuri sau prejudecăți pe care românii le-ar putea avea cu privire la romi.
Moise a fost diagnosticat cu cancer anul trecut și ne-a părăsit în luna iunie anul acesta. Nu a ajuns la acei 70 sau 80 de ani de care vorbește omonimul lui din Scriptură, dar prin viața lui și prin urmașii lui a avut un mai mare impact asupra lumii decât cei care ajung la bărânețe. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe robul lui, Moise.