[1] Vezi studiul lui H.R. Patapievici, Biserica ortodoxă română si modernitatea (I),  în Dilema, nr. 331, an 1999.

[2] H. -R. Patapievici. Niceea si Galilei: 325 & 1633, în rev. Orizont (Timisoara), an 1998 – 1999.

[3] A.T. Laurianu si J.C. Massimu, Dictionariulu limbei romane, Bucuresci, Noua typografia a laboratoriloru romani, 1876, tomu II, p. 1415.

[4] Ana Conarache si Vasile Breban, Mic dictionar al limbii române, Ed. Stiintifică, Bucuresti, 1974, p. 692.

[5] Dictionarul limbii române (DLR), Ed. Academiei, Bucuresti, 1990, tomul X, partea a 3-a, pp. 913 – 914.

[6] Anton Dumitriu, Alętheia, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1984, p. 102.

[7] A. Bailly, Dictionnaire grec-français, Librairie Hachette, Paris, 1935, pp. 1821 – 1822.

[8] Émile Benveniste, Le vocabulaire des institutions indo-européennes, Les Editions de Minuit, Paris, 1969, vol. I, Cap. 7, pp. 87 – 101 si vol. II, Cap. 4, pp. 335 – 353.

[9] G. Gutu, Dictionar latin – român, Ed. St. si Encicl., Bucuresti, 1983, p. 553.

[10] Émile Benveniste, Ibidem., vol. I, p. 93.

[11] Ibidem, p. 94.

[12] Ibidem, p. 94.

[13] Pierre Devambez, Pierre Flaceliére & co., Enciclopedia civilizatiei grecesti, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1970, pp. 392 – 393.

[14] Flaceliére nota: “Există un înteg ritual de găzduire; el este prezentat clar de Sofocle în Oedip-Rege si de Eschil si Euripide în Rugătoarele: cel care cere ospitalitate tine în mână o ramură de măslin, înfăsurată cu fire de lână, apoi atinge cu mâna genunchiul si bărbia persoanei de care se roagă”. (Ibidem., p. 392)

[15] “Filosofii distingeau patru specii de philia: a) philia naturală sau de rudenie (physike), care îi lega pe cei de acelasi sânge; b) philia înte gazde si oaspeti (xenike), care ne aminteste de importanta ospitalitătii în lumea antică; c) philia între prieteni (hetairike), singura care corespunde exact cu ceea ce numim noi prietenie; d) în sfârsit philia erotică (erotike) între persoane de acelasi sex sau de sexe diferite”. (Ibidem, p.655)

[16] É. Benveniste, Ibidem., vol. II, p. 341.

[17] Ibidem.

[18] Dictionarul limbii române (DLR), Ibidem.

[19] Mircea Eliade, Tratat de Istorie a Religiilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992,  p. 399.

                Hierofanie=manifestarea sacrului; Teofanie=creatie divină; Kratofanie=manifestare a fortei.

[20] Cf. Mircea Eliade, Ibidem.

[21] Mircea Eliade, Sacrul si profanul, Humanitas, Bucuresti, 1995, pp. 34 – 35.

[22] Ibidem, pp. 21 – 22.

[23] Cf. Eliade, Tratat…, pp. 400 - 402.

[24] Cf. Eliade, Tratat…, p.407.

[25] Ibidem, pp. 403-404.

[26] Cf. Eliade, Tratat…, p. 405.

[27] Ibidem, p. 411.

[28] Ibidem, p. 412.

[29] Jean Borella, Criza simbolismului religios, Ed. Institutul European, Iasi, 1995.

[30] Ibidem, pp. 6-7.

[31] Ibidem, p. 7.

[32] Ibidem, p. 7.

[33] Ibidem, p. 8.

[34] Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, Ed. Paideia, Bucuresti, 1996, p. 17.

[35] J. Borella, Ibidem., p. 111.

[36] Ibidem, p. 112.

[37] I. Kant, La religion…, sectiunea II, paragraf I, pp.222-224, citat de J. Borella, Criza…, p. 134.

[38] Ibidem, p. 185.

[39] Ibidem, p. 203.

[40] Ibidem, p. 210.

[41] Ibidem, p. 310.

[42] Mircea Eliade, Cosmologie si alchimie babiloniană, Ed. Moldova, Iasi, 1991, pp.23 – 24.

[43] Leonid Uspensky, Teologia icoanei, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1994, pp. 78 – 79.

[44] apud Leonid Uspensky, op.cit., p. 57.

[45] Ibidem, pp. 83 – 84.

[46] Ibidem, p. 99.

[47] P.G. 26, 56 A, citat de Chr. Schönborn, Icoana lui Hristos, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1996, p. 16.

[48] Christoph Schönborn, Icoana lui Hristos, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1996, p. 18.

[49] Sf. Grigorie de Nazianz, Die fünf…, Düsseldorf, 1963,pp.  211-213, citat în Schönborn, op.cit., p. 18.

[50] Schönborn, Ibidem, p. 18.

[51] Ibidem, p. 42.

[52] apud Christoph Schönborn, op.cit., p. 44.

[53] Ibidem, p. 47.

[54] Ibidem, p. 69.

[55] Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate si comuniune în Liturghia ortodoxă, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 55.

[56] Ibidem, p. 56.

[57] Ibidem, p. 58.

[58] Ibidem, pp. 58 – 59.

[59] vezi Sfântul Simeon Noul Teolog, Scrieri I: Discursuri  teologice si etice, Sibiu, Deisis, 1998

[60] vezi Pavel Florenski, Iconostasul, Fundatia Anastasia, Bucuresti, 1994.

[61] vezi Categoriile lui Aristotel în Porfir, Dexip, Ammonius, Comentarii la Categoriile lui Aristotel, Ed. Moldova, Iasi, pp. 15 – 21.

[62] Sfântul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale, Ed. Deisis, Alba Iulia, 1994, pp. 160-161.

[63] apud Teodor Studitul, op.cit., p. 9.

[64] Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, trad. rom. de D. Stăniloae, în Rev. Teologică (Sibiu), an 1944, nr. 3 – 4, pp. 162 – 181 si nr. 7 – 8, pp. 335 – 365.

[65] Dumitru Stăniloae, Ibidem, p. 71.

[66] Ibidem, p. 72.

[67] Ibidem, pp. 71 – 72.

[68] Ene Braniste, Liturgica generală, I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1993, p. 445.

[69] Ibidem.

[70] Ibidem, p. 446.

[71] Ibidem, p. 447.

[72] Mystagogia, Ibidem, pp. 172 – 173.

[73] Ibidem, p. 181.

[74] Sf. Gherman patriarhul Constantinopolului, Descrierea bisericii si explicare mistică, Migne, P.G. t. 98, col. 384, citat în Ene Braniste, op.cit., p. 448.

[75] Institutia catehumenatului a dispărut odată cu crestinarea treptată a Imperiului roman. Totusi trebuie spus că acest stadiu poate fi considerat si ca o stare perpetuă a celor  botezati. Astfel, pocăinta, învătătura, proprii stadiului de catehumen, rămân valabile pe mai departe celor ce au fost iluminati prin Taina Botezului.

[76] A se vedea în acest sens excelenta lucrare a lui Pavel Florenski, Iconostasul, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1994.

[77] Cf. cântării: “Ceea ce esti mai cinstită decât Heruvimii si mai mărită fără de asemănare decât Serafimii…”.

[78] Jean Borella, Ibidem, p. 285.

[79] Ibidem, p. 337.